Octavian Goga - Oltul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oltul.
Mult iscusita vremii slovă
Nu spune clipa milostivă
Ce ne-a-nfrăţit pe veci necazul
Şi veselia deopotrivă.
Mărită fie dimineaţa
Ce-a săvârşit a noastră nuntă,
Bătrâne Olt! – cu buza arsă
Îţi sărutăm unda căruntă.
În cetăţuia ta de apă
Dorm cântecele noastre toate
Şi fierbe tăinuita jale
A visurilor sfărâmate.
Tu împleteşti în curcubeie
Comoara lacrimilor noastre,
Şi cel mai scump nisip tu-l duci
În vadul Dunării albastre.
La sânul tău vin, în amurguri,
Sfioase, fetele fecioare,
Şi dimineaţa vin neveste
Cu şorţul prins în cingătoare –
Şi vin păstori cu gluga albă,
Din fluier povestindu-şi dorul –
Şi câte cântece şi lacrimi
Nu duce valul, călătorul..
Drumeţ, bătut de gânduri multe,
Ne laşi atât de greu pe noi,
Îmbrăţişându-ne câmpia,
Te uiţi adesea înapoi.
Aşa domol te poartă firea,
Căci duce unda-ţi gânditoare:
Durerea unui neam ce-aşteaptă
De mult o dreaptă sărbătoare.
Demult, în vremi mai mari la suflet,
Erai şi tu haiduc, moşnege,
Când domni vicleni jurau pe spadă
Să sfarme sfânta noastră lege;
Tu, frate plânsetelor noastre
Şi răzvrătirii noastre frate,
Urlai tăriilor amarul
Mâniei tale-nfricoşate.
Cum tresăreau încremenite,
În jocurile lor buiestre,
Oştiri cu coifuri de aramă
Şi roibi cu aur pe căpestre
Când la strigarea ta de tată
Grăbeau din codri la poiene,
Strângând săcuri a subţioară,
Feciorii mândrei Cosânzene.
Zdrobită-n praf, murea arama,
Şi codrul chiotea, viteazul;
Iar tu, frăţine, mare meşter,
Biruitor frângeai zăgazul
Şi, -mbujorându-te la faţă,
Treceai prin văile afunde,
Încovoindu-ţi îndărătnic
Măreţul tău grumaz de unde.
Slăvite fărmituri a vremii,
De mult v-am îngropat văleatul..
Neputincios pari şi tu astăzi –
Te-a-ncins cu lanţuri împăratul.
Ca unda ta strivită, gemem
Şi noi, tovarăşii tăi buni,
Dar de ne-om prăpădi cu toţii,
Tu, Oltule, să ne răzbuni!.
Să verşi păgân potop de apă
Pe şesul holdelor de aur;
Să piară glia care poartă
Înstrăinatul nost’ tezaur;
Ţărâna trupurilor noastre
S-o scurmi de unde ne-ngropară
Şi să-ţi aduni apele toate –
Să ne mutăm în altă ţară!

Nemuritorii - Ține Doamne Codrul Verde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am avut bordei în sat
În viață am fost sărac
Am muncit și zi și noapte
Să-i țin pe ai mei aproape
Dar sărac tot sărac
Slugărește la bogat
Iar bogatul m-a bătut
C-am lipsit o zi la plug.

Firar să fii tu de viață
Câteodată ești o hoață
Ma amăgești cu binele
Și îmi otrăvești zilele
Sunt sătul de slugărie
Și-am să merg la haiducie
Că văd bine că pe aici
N-am crezare la nimic.

Ține Doamne codrul verde
Că-n el nimeni nu mă vede
Numai noaptea ies prin sat
La crâșmă și la prădat mai
Să-mi văd copiii sătui mai
Nu la mila orisicui mai taică
Vreau să trăiesc pe pământ
Nu dincolo de mormânt mai.

Trei copii plâng după mine
Vai de ei că mor cu zile
Pasc turma berii
Mor de dorul laptelui
Plânge și nevasta mea
C-am lăsat-o singurea
Taci nevastă nu mai plânge
C-amea inima se frânge.

Solo
Prima strofă

dorinta de dreptate – Versuri.pro

Octavian Goga - Oltul

Nemuritorii - Ține Doamne Codrul Verde