dor nestins – Versuri.pro

Maria Cirneci - Mult Mă Supără Un Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mult mă supără un dor,
Nici noaptea nu pot să dorm,
M-aș duce pe o cărare
Ca să-i găsesc alinare,
Dar plouă și-i tare frig,
N-am la ce poartă să strig,
Mi-e c-aude mama mea
Și-mi află supărarea.
Când e omul amărât
Nu-i mai trebuie nimic,
Se leagănă pe picioare,
Nu-i mai trebuie mâncare,
Că și la inima mea
Ce s-a pus nu se mai ia,
S-a pus dragoste și dor,
Nu se ia pân-am să mor.
Cine zice că-i ușor
Înseamnă că n-are dor,
Înseamnă că n-a iubit
Și-n viață n-a pătimit,
Că dac-ar ști ce e dorul
Nu l-ar mai lua noaptea somnul,
Dac-ar ști ce-i dragostea
Zile bune n-ar avea,
Un singur dor am pe lume,
Nu mai pleacă de la mine,
Că dac-aș ști c-ar pleca
Tot ce-i frumos eu i-aș da.

Ryu - Răni Deschise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am răni deschise,
Doruri nestinse
Și-un colb de praf străjer la cufărul cu vise,
Zise
Încă de când alergam desculț prin iarbă,
Iar bunica-mi scotea mărăcinii din talpă.
M-am revăzut cu timpul frumos,
El, tot el,
Însă eu n-am mai fost la fel –
Fereastra cu geam mic nu-mi mai e sfântă,
Iar ulița pare mai strâmtă,
Cireșii s-au uscat, infam,
Iar mărul și-a lepădat creanga de care mă legănam,
Dealul cel scump
Acum e un dâmb,
Iar ceru-i d-un albastru tâmp,
Păsările-s murdare,
N-am chef nici de soare,
Nu mai văd nicio culoare,
Am gustat fructul oprit din plin
Căci paradisul din care provin
Mă respinge ca p-un străin.
Am răni deschise –
Izvor de drumuri închise
Și pare-mi-se
Că mi-au fost scrise.
Nu mă mai pot hrăni cu minciuni
Vreau amnezii s-astup slăbiciuni.
Stau într-un colț al camerei ferit de lumină,
O chitară clasică-mi jelește-n surdină,
Pe chip, zâmbet fals de clown,
O adiere rece umflă perdeaua ce se sparge-n scaun,
Geamu-ntredeschis scârțâie a moarte,
Poate și el s-ar vrea în altă parte…
N-aș putea rosti exact ce mă roade,
Destinule, dă-mi o pastilă pentru toate!
Soarele-a plecat în țările calde-n balon,
Târziu în toamnă, ascund fața-n palton.
În curând ni se sfârșește lumea,
Iar noi, tată, mai depărtați ca Adam și luna.
Trecut-au ani și nu știu când,
Nu s-a ales nimic, doar pulbere-n vânt.

Panait Cerna - Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pustii sunt țările străine ─
De ce-am plecat de lângă tine?
Când tu ești binele meu unic,
În triste zări de ce mă-ntunec?.
Necunoscute, oarbe genii
În graiul dulce al sirenii
M-au rupt de îngeru-mi de pază.
Pe drumuri fără nici o rază..
Și-a vieții tale stea, iubito,
În giulgi de nori au învălit-o:
În suflet bun ca o icoană
Deschis-au nemblânzită rană..
Trist, încărcat de plâns, ca norul,
Jelește-acum în mine dorul;
Dar toate lacrimile mele
De s-ar schimba-n eterne stele,
Tot n-aș putea răscumpăra
O clipă din durerea ta.
.. Au cine-a spus că depărtarea
E soră dreaptă cu uitarea?
Nici despărțirea, nici mormântul,
Nici Cel ce ține-n mâni pământul
Nu pot să puie-mpotrivire
Acolo unde e iubire..
Renaște sufletu-mi, din pară,
Ca pasărea cea legendară,
Și mândru își pornește zborul
Spre sufletu-ți, mântuitorul..
În ceasul nostru de-ntâlnire
Sălbatec plâns va fi prin fire:
La dorul meu de ani, nestinsul,
Va da răspuns tot necuprinsul ─
În larg va cuvânta mereu
Furtuna sufletului meu..
Când nourii au să detune,
Eu suferința mea ți-oi spune;
Când va sclipi sub fulger firea,
Atunci mi-oi spune eu iubirea;
Când tot trecutul vei uita,
Blând două guri se vor căta:
Se vor căta, vor tremura,
Închișii ochi vor picura.
Pe pieptu-mi mâna ta vei ține ─
Răni vechi, răni multe să se-aline..
Stejarii de furtuni s-or frânge ─
Noi mai puternic ne vom strânge..
În tresărirea de lumine,
Atât de-aproape te voi ține,
Că trăsnetul de-ar fi să vie,
Am râde de a lui mânie.
Căzând pe unul, din înalt,
El ar lovi și pe cellalt,
Dar răzvrătirea lui deșartă
Tot n-ar putea să ne despartă.
………………..
Se-ntreabă inima-mi pustie:
De ce-am pornit în pribegie?
Când tu ești singurul meu bine,
De ce-am plecat de lângă tine?..