George Topârceanu - Vara la Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Locuința mea de vară
E la țară..
Acolo era să mor
De urât și de-ntristare
Beat de soare
Și pârlit îngrozitor!.
Acolo când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viața ce-aci palpita
E lipsită
De confort occidental.
Nu există berărie,
Nici regie..
Doar un hoț de cârciumar
Care are marfă proastă
Și-o nevastă
Ce se ține c-un jandar.
Când te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec mișcând domol din coadă,
Spre livadă
Ale satului cirezi.
Și te poartă sub escortă
O cohortă
De țânțari subțiri în glas,
Înzestrați la cap c-o sculă
Minusculă,
Cu pretenție de nas.
Când se ia câte-o măsură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar
Și-l întreabă fără noimă:
– Ce-ai cu noi, mă?
Pentru ce să dăm cu var?..
Ale satului mari fete
Fără ghete
Ies la garduri pe-nserat..
(Am văzut aci-ntr-o noapte
Niște fapte
Care m-au scandalizat!).
Lângă foc o babă surdă
Și absurdă
Spune ca și alte dați,
Tot povestea cu Ileana
Cosânzeana
Plină de banalități.
Doarme-apoi adânc comuna..
Numai luna
Galbenă ca un bostan
Iese mare și rurală
La iveală
Dintr-o margine de lan.
Când și când un câne urlă
Ca din surlă..
Carul Mare s-a oprit
Suspendat ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit..
Dar în zori încep cocoșii,
Păcătoșii,
Ca să facă iar scandal
Să te saturi de viață
Și dulceață
Traiului patriarhal!.
D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma să mă tăi,
Nu-mi mai trebuie-altă cură
În natură,
Să mă duceți cu alai!.
Meargă pictorii la țară
Ca să piară
De căldură și de praf!
Mie dați-mi străzi pavate
Măturate, –
Dați-mi cinematograf!.
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce să mor așa?
Nu mai vreau țărănci naive,
Primitive..
Mie dați-mi altceva!.
Dați-mi, dați-mi strada-ngustă
Unde gustă
Omul viața mai din plin
Cu trăsuri, femei cochete
și cu fete
Încălțate cel puțin!

dor de oras – Versuri.pro

George Topârceanu - Vara la Țară