Ion Barbu - Domnișoara Hus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Domnișoara Hus.
Surorii noastre mai mari,
Roabe aceleiași Zodii,
Prea-turburatei Pena Corcodușa.
a) Ceas de seară
b) Prezentare
c) Vaduri și alaiuri
d) Cuvinte de îmbărbătare
e) Aur netemporal
f) Chemarea moșorului.
a)
Cheagul alb, lăsat din seară,
Dintre limpezimi crescut,
Cu aripa ca un scut
Abia dus la subțioară,
Cel cu plisc întors de ceară roșie,
Încovrigat,
Peste inimi
Către seară
Atârnat:
Chipul coabe,
S-a-îmbuibat în seara grasă
Ca-ntr-o baniță a cu boabe
Și-a zburat.
S-a-îmbuibat
Și s-a dus
Ceasul rău,
Ceasul tău, Domnița Hus!.
b)
Este – Domnișoara Hus
(Carnaksi, Masala!)
Cu picioare ca pe fus,
Largi șalvari
Undeva.
Pentru ea cinci feciori
Pricopsiți (ah! beizadele),
Au tăiat alți cinci feciori
Ce-i făceau la bezele.
Și-au danțat cinci feciori
Pricopsiți, la ștreangul furcii;
Ea danța
Acana
Cu muscalii și cu turcii:.
Pași agale
Cu pasale
Pași bătuți
Cu arnăuți,
Sprinteni, spornici,
Cu polcovnici
De tot sprinteni
De tot sus
De strigau, pierduți, ibovnici:
– Isala, Domnița Hus!.
c)
S-a-îmbuibat
Și s-a dus
Ceasul rău,
Ceasul tău, Domnița Hus!
Svelt acum,
Taie-ți drum..
– Undă, undelemn călăi,
Vântul lunecă, înmoaie.
– Haide, saltă-ți din călcâi
Pintenii, toli câinii droaie,.
Și la drum, pe uliți mici,
Lângă gropi, printre căsoaie,
Când prin ghimpi, când prin urzici,
Iedera de zdrențe, soaie,.
Mână tot către Apus!
El te schimbă-n humă verde
El milos de lin și-a pus
Mâna-i verde
Să-ți desmierde
Și grumajii tăi umflați
(Ce șerpi tari, cocliți de bale,
Mai cocliți ca șerpii frați
Din fântâni municipale)
Și picioarele în coji,
Numai noduri, numai dâre,
Unde ani și ger, raboj
Încrustară: cu satâre!.
d)
Sună noaptea, fund de tuci.
Tu ajungi, încaleci zidul,
Scoți din traistă trei lăptuci,
Pâinea oacheșă, ca blidul.
Peste mlaștini somnul spulberi.
Duhul mlaștinii adie,
Un oraș se-ngroapă-n pulberi
Depărtat, ca de hârtie.
– Și tu plângi ca Cel-de-sus
N-are grijă de sărace,
Că ți-e trupul frânt, răpus:
Nu e nimeni să-l îmbrace,.
Lacrimi mari îți prind de gât
Lungi zorzoane de nebună.
Lasă, nu mai plânge-atât,
Șterge-ți ochii, te îmbună,.
Uite colo: stele ies
Ca vărsatul și pojarul
În răsad aprins și des
Întesat e Pălimarul;.
Uite, cerul a mișcat
Plecăciuni îți face ție.
Fruntea Cerul ți-a-nchinat
Amețit, ca de beție;.
Cercuiții – ochii tăi –
Gem ca pietre-n tăvăluge!
Pe când guri de gol, în Văi
Înstelate, sus, îi suge.
e)
Hăt la cel
Vânat cer
Împăcat la sori de ger,
Unde visul lumii ninge,
Unde sparge și se stinge,
Sub târzii vegheri de smalț,
Orice salt îndrăzneț:.
Falsă minge
Ori sec fulger
De hanger
Repezit;.
– Prin Târziu și înalt
– În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalț
Hai în zbor de șoarece sur.
La ăl ciur
Des și rar.
Clătinat la râul nopții
De Țiganul Aurar,
Ciuruitul prapur sur
Ce-n azur străvechi încinge
Îngălatul de azur:
Rupta lumilor meninge!.
Pân’la el,
Ușurel
Pe arc tors fără cusur
Îndoaiește și întinde
Zborul tău de șoarece sur..
Și cu pumnul dus moșor
Pân’ la sita din tărie,
Treieră şuierător
Spart descântec din fetie!.
f)
Buhuhu la lună suie,
Pe gutuie să mi-l suie,
Ori de-o fi pe rodie:
Buhuhu la Zodie;.
Uhu, Scorpiei surate,
Să-l întoarcă d-a-îndărate,
Să nu-i rupă vreun picior
Câine ori Săgetător!.
– Ai văzut? Muri o stea.
– Ca o smieură mustea;.
Stea turtită, – în hauri suptă,
Adu-mi-l pe-o coadă ruptă,
Ruptă și de lingură,
Să colinde singură,
Toate vămile pustii
Unde fierb, la pirostrii,
În ceaun cu apă vie,
Nărăviții la curvie;.
În zemi acre și amare
Câți au râs de fată mare;.
În grăsime și colastră,
Câții smintiră vreo nevastă.
Buhuhu, uhu, de zor
Și-înc-o dată, prin moșor,
Doar i-o da mai mult îndemn
Coadei lingurii de lemn
(Lemn de leac)
Doar l-o-ntoarce berbele
56f
ac
Doar l-o duce vălătuc
Pe ibovnicul uituc!.
Fluturai la vânt făină,
Sloată se porni, haină;.
Aruncai și cu pîsat,
Pâclă deasă s-a lăsat;
Presărai atunci mălai,
Și tot cerul îl spălai,
Doar pe plai
Cât un scai
Mai juca un nour mic,
Sgriburit și de nimic;.
Luai din sân tărâte coapte!
Și tot norul, jos, în noapte,
Ca o gâlca obrinti,
În țărână se trânti,
Înflori, crăpă în șapte
Nori la fel:.
De sub nori și câmpuri – El
Subțirel
Varuit în alb de lapte,
Strigoi,
Rupt din veacul de apoi,
Vrej de șoapte,
Din bici ud și din țapoi
Hăituit de Miază Noapte.

domnisoara hus – Versuri.pro

Ion Barbu - Domnișoara Hus