Strofa 1:
Ne trezim dimineața, eu cu-o oră mai devreme
Dup-o noapte frumoasă, senzații extreme.
E frig, afară-i iarnă, în casă-i cald, băi, nene.
Mai stăm în pat puțin că ne e lene de probleme.
Mă pun la masă, scriu, mă întâmpini cu-o cafea.
Două linguri de zahăr. Asta știe numai ea.
Vreau o piesă nouă dar nu mai știu cât costă.
Pe fundal la monitor e o poză cu fosta.
Te-ntorci cu-a două lingură, c-așa ești tu, uitucă,
O vezi, pe urmă țipi că sunt plecat prea mult, că
Nu prea dau p-acasă, nu-mi văd capu’ de muncă,
Mă înjuri, intri-n cameră, te-mbraci în fugă,
Iei direct pe ușă, o lași deschisă pe jumate
Ești orgolioasă, frate, nu te uiți în spate.
Mă așez, îmi termin prima strofă în felul ăsta
Că știu, te întorci diseară: „Te iubesc, băi, asta!”.

Refren:
Că noi doi, noi o ardem ca-n filme,
Mă mai ceri tu, aa, când fac balanța între rime
Și ține. Ei bine, tu ține-mă bine.
Că alerg peste tot, mă pierd în mine.
Că noi doi, noi o ardem ca-n filme,
Mă mai ceri tu, aa, când fac balanța între rime
Și ține. Ei bine, tu ține-mă bine.
Că alerg peste tot, mă pierd. În fine..

Strofa 2:
Tic tac. E dimineața următoare.
Timpul trece aiurea și nu mai știu în care
Zi suntem, nu știu ce mai pui la cale
Dar nu-mi pasă că-mi place tare.
Mă pui să promit: nu mai mint, nu mai plec
Apoi vrei să-i compun un cântec întreg.
Daaah. Deja nimic nu mai e sec,
Poate doar vinul ăla-n care vrei să mă înec
Și te rog, data viitoare, deschide-mă calmă.
Jur, parcă vrei să faci din tot o dramă gen:
„- Bună. – Bună. – Ce faci? – Bine. Tu? – Bine. – Pa, mă.”.
Te vreau, mă. Te iau. Mă vrei? Ia-mă.
Hahah.. Că te-aș pune într-o ramă
Să o pun în fața scenei gen: „Vedeți? Ea mi-e doamnă.”.
Că știu că-i place când mă laud cu tine,
Vezi că noapte vine deci pune-te-n vine.

Refren:
Că noi doi, noi o ardem ca-n filme,
Mă mai ceri tu, aa, când fac balanța între rime
Și ține. Ei bine, tu ține-mă bine.
Că alerg peste tot, mă pierd în mine.
Că noi doi, noi o ardem ca-n filme,
Mă mai ceri tu, aa, când fac balanța între rime
Și ține. Ei bine, tu ține-mă bine.
Că alerg peste tot, mă pierd în sine.