destul – Versuri.pro

Cortes - Destul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
Destul, pun capăt suferinței chiar acum
E momentul să iau viața-n piept, nu mă mai supun
Am devenit mai puternic și nimeni nu mai are cum
Să ia ce am mai bun în mine
Am învățat ce-nseamnă rău și bine
Și cum să trec peste toate greutățile din lume ce vor să mă lase-n spate
Am reușit să mă desprind de ele în sfârșit și sunt liber să pășesc în noapte
Sunt fericit că nu pot fi lovit, că sunt iubit de cei de sus ce mă veghează și sunt lângă mine
Chiar de s-au dus se simt aproape și nu mă lasă să-mi pierd credința în Dumnezeu și-n ziua de mâine
Iar dorința mea supremă e să trăiesc în pace
Nu las trecutul să mă atace
Și-mi place să visez la un viitor perfect în continuare
Prezentul e destul de dur și nimic nu mă mai doare
Sunt sigur că voi simți și peste-un timp plăcerea de-a trăi
N-o să mai vreau nimic să schimb și voi iubi
La fel de mult viața,
Nu pierd speranța
Că nici în următoarea zi a mea n-o să plec față-n față morții
Știu că sfinții sunt de partea mea
Nu mă vor lăsa
Să cred că viața-i grea

Refren:
Trăiesc în universul meu acum și am puterea
Să zâmbesc în fața răului, să nu mai simt durerea.

Strofa 2:
Spune și tu „DESTUL”
Și lasă-n urmă ce-a trecut, deschide-ți sufletul
Chiar dacă o fac pentru un minut ar fi de ajuns
Să descoperi calitățile ce vor să șteargă într-o clipă
Răutățile ce mor, n-o să mai ai cum să mai suferi
O dată ce găsești forța ascunsă
Trebuie să înveți s-o folosești
Și-o să crești în ochii lumii
Și-n ochii tăi se va vedea că nu vrei să mai faci parte din cei răi
Sau dintre cei ce au ca rege banul și au uitat de ce există
Nici un sentiment nu le-a păsat și acum insistă
Să cazi și tu cu ei în nepăsare
Dar puterea ta prea mare ți-i aduce la picioare
Te face să te simți mai tare
Stăpân pe tine,
Simți că dărâmi munții, să te treacă nu e nimeni
Poți să ai ce îți dorești în viață dacă dai la rândul tău o mână de ajutor
Și n-o să ai niciun motiv să nu fii pentru ceilalți
Căci Dumnezeu e bun cu tine și te-ajută când ți-e greu
Va fi acolo ca să vadă dacă mergi pe propriul drum
Care acum îl vezi pierdut în fum
Fă doar un pas și vei vedea că ai un as ascuns în mânecă
E timpul să-l scoți și să-l folosești cum crezi, e atât de simplu
Crează-ți propriul univers și vei avea puterea să zâmbești în fața răului
Să nu mai simți durerea

George Bacovia - Destul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când voi fi liniștit, voi scrie un vers
În care veți vedea că sunt părăsit –
Voind să descifrez ceea ce era șters,
Aproape, nu mai știu ce-am voit..
Plângând, mi-am spus să nu mai plâng –
Eu aveam..
Cine mai știe, și eu, ce gândeam,
Altădată, în crâng!.
Voi scrie un vers, când voi fi liniștit..

Alexandru Macedonski - Destul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I
Acum destul cu plânsul, căci inima ţi-e seacă,
Şi chiar de ţi-ar fi plină, e timp să-i zici destul
Poporul nostru este de lacrime sătul,
Şi ele nici în versuri nu pot ca să mai treacă;
Zadarnic poetaşii într-însele se-neacă,
Hârţoagele lor toate rămân făcute sul.

II
Ei!.. S-a trecut cu moda de lacrimi şi suspine
Şi cu acele crunte dureri imaginari,
Aţi cărunţit cu totul, sărmanilor cobzari!
Dar de s-a dus o vreme, o nouă vreme vine,
Şi ea c-un bici pe care în mâna sa îl ţine
Plesnind vă strigă vouă: „Alţi timpi, alţi lăutari!”.

III
Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură
Şi crinii de pe sânuri şi ochii ca de mură
Sunt nişte mărunţişuri ce nu-şi mai au vrun curs:
Cu lacrimile false ce-ntruna s-au tot scurs,
S-au poticnit în coastă şi se tot duc de-a dură
Târâte de ridicol în repedele-i curs!.

IV
Acuma este timpul puterii, bărbăţiei,
Copilul de ieri, astăzi e un băiat viril
S-a scuturat la Plevna de jugu-epitropiei.
De-ar fi copil, şi astăzi ar rămânea copil;
Cu doina nu mai merge pe fruntea României,
Deplin ca să renaştem ne trebuie-un Virgil!