Konan - Destine Furate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și mă trezesc din somn a nu știu câta oară,
E a nu știu câta noapte pierdută și mă doboară.
Gândurile neclare îmi provoacă o stare,
Ai pus pe inimă sare când, de fapt, batea mai tare.
Zilele au curs încet, îmi lipsește imaginea ta,
Doar în gândurile secate îți mai întâlnesc privirea.
Toată durerea de pe pământ a bătut la ușa mea,
Și la fel ca și un vânt mi-a distrus gândirea rea.
Visele deșarte create peste noapte,
Mi-au ascuns adevărata față undeva departe.
Te caut peste tot, însă nu găsesc un loc
În care să nu existe deloc ceață și foc.
Dorințele îmi dau puterea de a mă îndrepta,
Visele nu mai îmi deranjează somnul noaptea.
Parcă totul din această clipă s-a stins,
Lacrimile nu impresionează destinul nici în vis.
Și m-ai lăsat singur într-o lume de gheață,
Nici focul din inima mea nu poate să-i facă față.
Mă uit în urmă, plâng și strig, dar fără glas,
Regret clipele ciudate când eram fals.
Nu pot renunța la tine, orice aș face,
Încă vraja e puternică, n-o pot desface.
Ieri parcă trăiam un vis cu speranțe nepermise,
De acum simt că-n dragoste vor fi uși închise.
Când privesc data inevitabil îmi amintesc
Că în această zi ți-am zis primul te iubesc.
E firesc ca despre toate astea să vorbesc,
Eu nu am privit relația asta ca pe un simplu test.
A trecut mult timp, inima îți aparține,
Aici, în suflet, trăiește o parte din tine.
Poate pentru lume ești cineva,
Însă tu pentru mine ești toată lumea.

Va veni o dată vremea când în urmă vei privi…
Și ai dorii să reînvii toate bucuriile…
Dar trecutul se ascunde, nu mai vine NICIODATĂ,
Numai amintirea spune că… „Așa a fost o dată!”

destine furate – Versuri.pro

Konan - Destine Furate