https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/ion-caraion-despodobire https://versuri.pro/ion-caraion-despodobire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29779 →]]> Nimeni nu-ți descoperă nimic, tu singur
descoperi minunile în care poți crede.
Toate celelalte minuni au murit de o mie de ori
într-o mie de oameni
și nimeni nu se mai întreabă de ele
decât ca să mintă încă o dată, încă o dată.
Trebuia această oboseală, trebuiau
singurătățile de acum să mă înconjoare,
să fiu fără fast, să aud
aerul simetric, la fel –
…și să nu pot povesti nimic.
Să aud
focul de pușcă, tristețea orală
a orașului
împodobit de două ori în roșu.
Cu țevile înverzite
de absență,
trebuia rana, trebuia vântul
nelimitat și cast. Și lacrima
care nu îngăduie somnul.
Nu e decât umbra. Sub fluturi
minte alt cer.
Nimeni nu-ți descoperă nimic, tu singur
întârzii între coclitele ierbi cu țeste și raci.
O mie de păsări merg fără mag –
și pe urmă e tăcere, e oboseală,
totdeauna cineva nu pleacă de ajuns.

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-despodobire/feed 0