descoperire de sine – Versuri.pro

Kabir - Ridică-ți Vălul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ridică-ți vălul
care ascunde
inima.
și acolo
tu vei găsi
ce ești tu.
De-atunci
caut
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)

Sarmalele Reci - O Dată În Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I-ai spus tot ce nu credeai
Vorbeai fără să vrei
Și la despărțire ea plângea
Brusc ai înțeles că viața ta și viața ei
De-acum nu se mai pot separa.
Nu-ți mai pasă de băieții de la scara trei
Care te vor lua în zeflemea,
Nu-ți mai pasă de nimic în afara ei.
Orice gând al tău e pentru ea.
Ai dreptul să cunoști iubirea,
Să trăiești cu adevărat,
Ai dreptul să-ți urmezi pornirea
Este tocmai ce te face să fii bărbat.

Refren:
O dată în viață
afli cine ești
O dată în viață
Și de ce trăiești.
O dată în viață
Ți se-arată ea
O dată în viață
Lumea e a ta.

Lasă-i să te creadă fraier – fraierii sunt ei
Cei care nu știu ce-i dragostea
Lasă-i să îți demonstreze că ești prostul ei
Știi mai bine ce gândește ea.
Lasă-i să se laude cu cât de tari sunt ei
Și câte gagici or avea
Lasă-i să-ți explice tot ce știu despre femei
Tot nu știu nimic despre ea.
Lasă inima s-aleagă
Ce-și dorește cu-adevărat
Lasă patima întreagă
Este tocmai ce te face să fii bărbat.

Refren (x2):
O dată în viață
afli cine ești
O dată în viață
Și de ce trăiești.
O dată în viață
Ți se-arată ea
O dată în viață
Lumea e a ta.

I-ai spus tot ce nu credeai
Vorbeai fără să vrei
Și la despărțire ea plângea
Brusc ai înțeles că viața ta și viața ei
De-acum nu se mai pot separa.

M. A. d Girls - Aceasta Sunt Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I. Am fost întotdeauna genul de fată care își ascundea fața,
Așa de speriată să spun lumii ce am de zis,
Dar am acest vis care strălucește în mine, o să îl arăt, este timpul să îl cunoști.

Refren: Este real,
Sunt eu,
Sunt exact unde trebuie să fiu
Voi lăsa luminile să strălucească asupra mea.
Acum că am descoperit cine sunt,
Nu este nicio cale de întoarcere,
Nu voi mai ascunde cine vreau să fiu
Aceasta sunt eu!

II. Știi cum este să te simți în întuneric,
Să visezi la o viață,
Unde tu ești steaua care strălucește,
Chiar dacă se pare că este prea departe,
Trebuie să cred în mine,
E singura cale…

Refren: Este real,
Sunt eu,
Sunt exact unde trebuie să fiu
Voi lăsa luminile să strălucească asupra mea,
Acum că am descoperit cine sunt,
Nu este nicio cale de întoarcere,
Nu voi mai ascunde cine vreau să fiu,
Aceasta sunt eu!

Joe: Tu ești vocea ce o aud în inima mea, motivul pentru care cânt
Vreau să te găsesc
Trebuie să te găsesc
Ești piesa care-mi lipsește, cântecul din interiorul meu
Vreau să te găsesc
Trebuie să te găsesc

Joe&Demi:
(Asta-s eu) Ești piesa care-mi lipsește, cântecul din interiorul meu
(Asta-s eu) Ești vocea pe care o aud în inima mea
Motivul pentru care cânt
Acum am descoperit cine sunt
Nu mai e nicio cale de întoarcere
Nu voi mai ascunde ceea ce vreau să fiu..
Aceasta sunt eu..

Matt Simons - Catching and Release (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E un loc unde merg
Unde nu mă cunoaște nimeni
Nu e un loc singuratic
E un lucru necesar
E un loc pe care l-am inventat
Să aflu cine sunt
Unde stau nopțile treaz
Număr stelele și lupt cu somnul

Refren:
Lasă să mă inunde
Sunt gata să-mi pierd stabilitatea
Mă las dus în locul unde se descoperă taina vieții
Pe linie dreaptă
Pierd orice noțiune a timpului
Absorb totul și trezesc acea parte din mine
Pe care nu am observat-o înainte
Și aflu cât de departe mai trebuie să merg

Fiecare are motivul lui
Fiecare are stilul lui
Acceptăm și respingem
Ce s-a adunat peste zi
Îți pătrunde în corp
Și curge direct în sânge
Putem să ne împărtășim secretele
Și să ne amintim cum să iubim.

Este un loc unde merg
Unde nu mă cunoaște nimeni
Dacă respir încet
Las totul afară și las totul înăuntru
Poate fi înfricoșător
Să mori încet
Dar ne dă de înțeles
Că ne oprim acolo unde începem.

Madalina Manole - Cântec Pentru Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
Mi-a dat viața, mie
O călătorie
Spre sufletul tău
Și nu-mi pare rău.
Iar când vin spre tine
Mă-nțeleg pe mine
Și-al anilor twist
Te vreau, deci exist.

Refren 1:
Acum sunt copil, femeie și înger
Trăiesc și iubesc cum n-aș fi crezut
Mă simt dintr-odată unică sub cer
Nu știu ce câștig și ce-am de pierdut.

Strofa 2:
Și-ți iert și ție
Și-mi iert și mie iubirile vechi
Trecute perechi.
Fug doar de cuvinte
Trupul meu nu minte
Al anilor twist
Te vreau, deci exist.

Refren 2:
Eu nu te întreb pe unde ți-e gândul
Te caut și tot te găsesc undeva
De ai un secret ce-l macină timpul
Te rog să-l ascunzi în inima mea.

Călătorind spre tine
Mă descopăr pe mine
Ce simplu rostesc
Exist, deci iubesc

Moraru - Puerilă Puritate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Puerilă puritate, fără filtre-n cască.
Ascultam tot ce vine, asta numai în caz că
Îmi plăcea lirica, mesaj transmis coerent,
Incursiuni prin cuvinte alese atent.
Mă incita când prindeam subînțelesuri ermetice,
Creații metaforice în muzică sunt endemice.
Sensuri problematice, interpretări semantice,
Priviri dinamice, reci ca vânturile arctice.
Găsesc o fisură în versuri subliminale.
Zâmbet pe figură prin sunete matinale.
Reiau s-ascult albume fenomenale.
La prima ascultare, păreau doar banale.
Trec prin viață, se schimbă perspectivele.
Ramific ascultarea, înțeleg genurile.
Muzica? E starea ce-mi umple gândurile!
Hip hop, rap, boom bap, alternative ca stările.
Cochetez cu poezia, formă pură de confesare.
Scriam ce gândesc, prin ce trec și ce mă doare.
Monolog interior, încercam să mă descopăr.
Când nu-mi plăcea ce găseam, începeam să acopăr.
Ce paradox incisiv, întunecată căutare
Să-ți găsești slăbiciuni netratate ca atare.
Prind rădăcini prin locuri unde caracterul
Nu-și acceptă greșeală, ruginește ca fierul.
Scriu tot mai des, călătoria o amplific
Să mă găsesc, pe mine, vesel, nu cinic.
Sincer, mă identific, încep să rectific
Propriile greșeli dintr-un peisaj ciclic.
Fidel ascultător, susținător ferm al genului,
Încerc să pic pe beat, în lipsa refrenului.
Las la naftalină, dezamăgit de cum suna,
Forma catrenului, vocea mea și nu numa’.
……
Trec câțiva ani, las dume prin notițe.
Se-adună câteva, parcă simt o tranziție.
Scap de trackuri, îmi dau drumul la voce,
Caut interpretare să pun în evidență tot ce.
Îmi debitează mintea, uneori debit mărit,
Alteori evitant, deseori dezamăgit.
Voiam să am o strofă să anime instrumentalul.
Nu găseam la rimă stofă să-mi cosmetizez moralul.
După , n” încercări dau forma textului.
Îmi dau drumul la gânduri, antitetic contextului.
Cândva mă ținea departe de poezie.
Eu de tot ce am nevoie e un pix și o hârtie!.
O zi banală, un om și un fascicul,
Nu credeam că acesta va fi declicul!
Mă transpun în lumea mea, mesaje fără mască,
Filtre la microfon, de data asta și în cască.

Mihai Eminescu - Cezara IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

IV
Pe când Ieronim ieșea cu Onufrei dintr-o veche zidire, îi văzu Francesco și intră în vorbă cu cel dintâi, ca să-i steie model pentru-un tablou al său. Acesta, văzând că n-avea ce găsi de împotrivit bătrânului maestro, se-nvoi și plecară tustrei spre locuința lui. În drum, părintele Onufrei, dând ca din întâmplare de mâna pictorului, care conținea vro câteva piese de aur, crezu că ce-i găsit îi bun găsit și, strângând cu multă amiciție și intenție luătoare mâna acestuia, gândi că are multă cauză de-a se depărta, mai ales că tablele de la crâșmă l-invitau cu dragoste — deci pretestă ce pretestă și se duse.
În vremea asta Cezara, curioasă și neastâmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului. Ea s-apropie de tabloul acoperit c-o pânză, o ridică și se uită întrucât înaintase lucrarea „Căderei îngerilor”. Cu fața de o senină seriozitate întindea Arhangelul Mihail spada sa de foc în aer. Pletele lui blonde fluturau împrejurul capului său alb ca marmura și a frunții boltite și ochii lui albaștri străluceau pare că de putere și energie. Brațu-i se întindea spre haos.. aripile lungi și albe păreau a se ajunge într-o elipsă deasupra umerilor lui și deasupra frunții se-ncovoia un cerc de stele albastre. Fondalul era haos, în sus străbătut pe ici pe colea de câte-o stea murind, jos întunecos și rece. Dar în dreptul spadei îngerului era lăsată o dungă cenușie de loc gol pentru figura demonului urmărit.
Ea auzi pași în tindă. Un paravan ascundea patul artistului.. ea s-ascunse după el.. șezu pe pat.. și se uită. Intră Francesco cu tânărul călugăr. Inima-i bătea în pereții pieptului de credea că voiește să i se spargă. Artistul îi arătă lui Ieronim tabloul și locul ce are să-l ocupe chipul său pe acea pânză; apoi intrară amândoi într-un cabinet. Cezara nu se mișca din loc.. tăcea ca peștele.
Francesco reveni, își căută paleta, pensulele, lăsă peste fereastă o perdea de mătasă albastră, încât camera se umplu de un aer vioriu.. așeză la un loc potrivit un piedestal negru de lemn, ușa cabinetului se deschise.. și.. Cezara era să răcnească.. dar își astupă gura c-o mânuță și cu alta ochii. Să vorbim încet.. cel puțin lectorii mei închipuiască-și că le vorbesc la ureche.. ia să vedem, rămas-a mâna Cezarei tot la ochi? Sânii îi crescuse într-atâta de bătăile inimii încât sărise un bumb de la pieptărașul cam îngust de catifea neagră.. de ce-l și încheiase? Dar cine știa că inima ei o să aibă asemenea turburări? Ea-și dezbumbă pieptarul, sânii ei albi ca zăpada se eliberară din închisoarea lor de catifea și ea răsuflă adânc, deși încet. Apoi își puse iute mâna la ochi iar, până ce i se răcori sufletul.. Apoi ridică un degețel, .. cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete.. Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură.. Acum era să-i plesnească colanul.. ea-l descheie din sponci și, răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța.. Mâinile ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dar nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea ca varga și i-ai fi auzit clănțănirea dinților dacă n-ar fi ținut gura strâns încleștată.
Penelul pictorului zbura pe spațiul gol ce și-l lăsase pe pânză și sub mână-i se născură formele lui Ieronim, din sus în jos, formă cu formă până la umeri, pe care pictorul schiță două lungi și strălucite aripi negre.. Ședința era lungă. În vremea aceea Ieronim stătea pe piedestal drept, nemișcat, mândru ca un antic Apollo în semiîntunericul vânăt al odăii, pe care pictorul îl făcuse anume pentru a nimeri tonul fundamental al figurii.
— Ieronim! întrerupse Francesco tăcerea ce domina în sală. Cezara se sperie la aceste sunete. Îi veni ideea ciudată că pictorul are de gând să deie paravanul într-o parte.. atunci ea era descoperită.. cu toaleta ei dezordonată, cu părul vâlvoi, cu ochii aprinși în cap și cu fața roșie ca sângele.. Dar nu era asta.
Pictorul zise: „Am ajuns la cap. Trebuie să te fi îndoit vreodată în viața ta de ceva. Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce expresie va lua fața ta”.
Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi descleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă în ochi.
— Da, da! asta-i expresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal.
— Ce nenorocit trebuie să fi fost când reamintirea îi schimbă fața — gândi Cezara și o duioșie dulce și liniștită îi umplu sufletul.. Ea nu mai era aceeași. Din tremurătoare deveni lină — acuma-l iubea. În acea frumoasă statuă de marmură albă, în acel Adonis încremenit ea presupunea un suflet.. Îi venea să plângă acum.. buzele ei se descleșară c-o dulce expresie de durere și de amor, ea-și înclină capul în perini și-și închise ochii. Simțea că plânge fără să vreie.
— Mi-ar trebui încă câteva ședințe, zise Francesco.
Cezara-și deschise ochii, dar.. Francesco trăsese perdeaua și ea-l văzu din nou pe Adonis al ei în lumina cea plină a soarelui. Își astupă iar ochii și auzi cum pictorul și Ieronim se depărtaseră în cabinetul alăturat. Ea sări repede, tiptil, încet, se repezi pe uș-afară în buduarul ei, s-aruncă pe pat, ș-ascunse fața în perini și boțea tot ce încăpea în mâini. Când Francesco intră în odaia ei, ea s-aruncă în gâtul lui, îl strânse spasmodic, îl dezmierdă, îl sărută..
— Ce-i, copila mea?.
— Nimic.
— Îți place?.
Ea șopti ceva neînțeles, cu ochii plini de lacrimi și dorință.
1876

Miley Cyrus - Every Part of Me (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Simt că eu sunt
La un milion de mile depărtare
De eu însămi
Mai mult în aceste zile
Am fost în jos
Deci sunt multe drumuri deschise
Dar niciunul nu mă duce acasă.
Și acum chiar nu știu
Cine sunt cu adevărat
Cum trebuie să fiu
Există ceva ce nu pot vedea
Vreau să înțeleg.

Refren:
Poate nu voi mai fi niciodată
Ce am fost înainte
Poate eu nu știu multe despre ei
Poate cine sunt azi
Nu este atât de aproape de ce am fost ieri
Pot găsi o cale de a fi
Fiecare parte din mine.

Așa că am să încerc
Să aranjez lucrurile
Și să mă găsesc pe mine însămi
Ajungând cu picioarele pe pământ
Va lua ceva timp
Dar știu că voi fi bine
Pentru că de mult nimic nu s-a schimbat
În interiorul meu
E greu să îți dai seama
Cum e să fii
Pentru că eu nu știu cu adevărat, acum
Vreau să înțeleg.

Refren:
Poate nu voi mai fi niciodată
Ce am fost înainte
Poate eu nu știu multe despre ei
Poate cine sunt azi
Nu este atât de departe de ce am fost ieri
Pot găsi o cale de a fi
Fiecare parte din mine.

Nu vreau să aștept prea mult timp
Pentru a afla care este menirea mea
Mi-am dorit întotdeauna
Să fiu unde sunt azi
Dar niciodată nu m-am gândit
Că voi ajunge pe acest drum.

Christian W Schenk - Și Cartea Mi-e Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu fiecare nouă rană,
cu fiecare lovitură mi se deschide-nc-un ochi
prin care învăț poate vedea mai bine,
prin care pot cuprinde-ntreaga beznă
ce se învăluie în jurul meu.
Cu fiecare ochi ce se deschide
văd multele dorințe care-n flux
mă copleșesc cu-a lor venire,
dar văd și cum se-ndepărtează în reflux.
Cu fiecare nouă rană,
cu fiecare lovitură
o nouă filă dintr-o carte
trece-ncet spre următoarea
iar cartea asta mi-e grădină
ce-o port oglindă-n buzunar.

Cleopatra Stratan - Fata Lui Tata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Drumul lung, neluminat,
Necunoscut și neumblat,
Periculos, dar incitant,
Că nu știu unde duce, n-am aflat.
Aprind eu artificii să-mi lumineze calea,
Instinctul îmi va da indicii să-mi urmez chemarea.
Fata lui tata a plecat,
Fără bagaj, că l-am uitat,
Lumea zice că-mi fac de cap,
Dar știe mai bine fata.
Știu că știi tu că-i mai bine să nu,
Dar mai bine să da, altfel voi regreta
Și iau o gură de viață cu soare și gheață
Și da, câteodată-i amară,
Da, câteodată e-așa dulce,
Viața-i doar o dată-n viață
Și se duce.
Aprind eu artificii să-mi lumineze calea,
Instinctul îmi va da indicii să-mi urmez chemarea.
Fata lui tata a plecat,
Fără bagaj, că l-am uitat,
Lumea zice că-mi fac de cap,
Dar știe mai bine fata.
Fata lui tata a plecat,
Fără bagaj, că l-am uitat,
Lumea zice că-mi fac de cap,
Dar știe mai bine fata.
Fata lui tata