Ațipea sub stele pale zarea pașnicei Betanii
Când Isus bătea la ușă după crâncene strădanii
Ce adânc simțea Divinul cum de om Își leagă soarta
Când vedea în prag pe Lazăr, pe Maria și pe Marta
Nu era alt loc sub soare mai scăldat de fericire!
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!

Jos, în Ierihon, pe uliți, prin mulțimea zgomotoasă,
Adăucea Zacheu pe Domnul ca pe-un oaspete spre casă
Și prin ușa larg deschisă, se-auzea din încăpere:
– Dau săracilor, o, Doamne, jumătate din avere!
Îngeri albi priveau din ceruri clipele de mântuire
O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire!

Dar la ușa ta închisă stă de mult Isus și bate
Ca să plece nu se-ndură, ca s-o frângă nu se poate
O, trezește-te și vino, trage repede zăvorul
Nici un oaspete nu-i pe lume ca Isus Mântuitorul
El ți-aduce-n dar iertare, El ți-aduce izbăvire!
O, CE BINE-I CÂND O UȘĂ SE DESCHIDE CU IUBIRE!
AMIN