dependenta droguri – Versuri.pro

Dragos - Între Bare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La cum arăt parcă n-am prea stat mult pe carte,
Mai mult pe fapte, d-alea necurate.
Le-am băgat pe toate, rupt de realitate,
Dacă vroiai să dai de mine mă găseai în noapte.
Pe străzi întunecate, caiete dezbrăcate,
Pixuri şi creioane aranjate mai deoparte.
Visele mele moarte toate sunt pişate pe ele,
Că n-am fost în stare să le duc mai departe.
Mi-era dor de claritate şi pe la 3 jumate,
Aveam filme cu drogate şi scriam versuri ciudate.
Maică-mea pe spate, ruptă de la toate,
De la muncă, de la boală, plângea toată c-aveam rate.
2 fraţi în străinătate rupeau cârca,
Că s-avem ce mânca, tu nu şti ce-i munca!
Nu încape vrăjeală, nu ţi-e ruşine?! ţine gura!
Stradă m-a ales, cu mine nu te ţine p***a
Şi-am întâlnit-o pe una, bună,
Mi-a f***t tot filmu’ când mi-a zis doar un „bună”.
Şi-au trecut 5 ani de parcă a trecut o lună,
Ce-o fi fost în capu’ meu? i-am zis „noapte bună”.
Şi-am rămas ca fratele singur pentru lună,
Mă iubeşte, nu mă lasă, mă îndrumă.
Spre o cale luminată că n-am plâns de mult,
Şi în interior m-am consumat atât de mult.
Că stau pe 57 de kiloase de la prafuri,
Ăsta e trecutu’ meu şi mă priveşte-n geamuri.
De-asta încerc să mă ascund de neamuri şi-ntrebari,
Că realizez că-s fapte rele şi mă dor de zici că mor!
De-asta ţin că nepotu’ meu să lase rapu’,
Că eu l-am înţeles aiurea şi era să-mi rupă capu’.
Şi pentru toţi puştanii care ascultă tot căcatu’,
Din industrie, să ştie că-l ascultă doar pe dracu.
Şi le suceşte minţile da’ noi nu suntem p***e,
Noi ne luptăm cu Sărsăilă şi îi dăm caşpice.
D’alea, cum primeam când eram mici de la mai mari,
Şi ne făceau de râs în faţă fraţilor şcolari.
Da mamă, îmi e dor să mă dai iară pe picioare,
Să mai fiu atât de mic încât să n-ajung la mâncare.
Mai şti când te-ntrebam când o să cresc odată mare?
Îmi pare atât de rău c-am pus această întrebare.
C-am pus această întrebare.
Îmi pare atât de rău c-am pus această întrebare.
Am pus această întrebare.
Îmi pare atât de rău c-am pus această întrebare.
Pace pentru toţi fraţii mei!

Meph feat Adda - El și Ea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Erau doar niște copii
Când s-au cunoscut, se iubeau inocent
Cu toate că n-ar fi știut că povestea lor
Va tulbura minți lucide
Și va deprima veșnic chipuri fericite
Pentru ea, el eclipsa mereu orice alt băiat
Căci vedea în el un suflet sincer și devotat
Îl făcea să râdă în cel mai trist moment
L-a făcut să prindă viață când privea absent
Și astfel el i-a jurat că nimeni nu-i va face rău
Chipul ei era ca o icoană înrămată în sufletul său
Dar nu știa că cel mai ascuns secret al ei era dependența de droguri
Ce o îndepărta de el, ajunsese să se poarte altfel de frica adevărului
De frica reacției lui se lăsa încet pradă visului
Ce o duce din ce în ce mai departe
Ce cu fiecare gram o aduce mai aproape de moarte..
Era o zi ca oricare
Deși se întreabă de ce oare are un sentiment de nesiguranță
Ce-i sugrumă până și ultima speranță de mai bine
Simte că ceva îl așteaptă, ceva ce-i va cutremura pe loc
Lumea în care trăiește
Își zâmbește în oglindă și închide ochii
Își lasă ipotezele să curgă în voia sorții
Trage aer în piept și oftează de dor
Cu gândul la ea levitează parcă pe un nor
Nu ia în seamă cuvintele altor voci și pleacă
Spre destinația cunoscută de aproape 2 ani
Condus de imaginea ei, drumul se duce ca un vis
Ajuns la ușă, imediat imaginea macabră îl aruncă în abis
Ființa dragă lui era întinsă pe pat
Parcă lipsită de viață
Legat de o ultimă speranță îi ia capul
Și cu teamă îl sărută
Știe că nu mai e cu el
Deși îl privește mută..
Au fost zile și nopți
Au fost țigări și sticle
Au fost poze și lacrimi și diverse tentative
De a-și lua singur viața
Căci odată cu ea a murit speranța de a mai fi vreodată fericit
De-a mai fi iubit
Simte că a fost pedepsit pe nedrept
Căci cu ce drept i-a luat Dumnezeu singura ființă
Care l-a făcut să simtă că trăiește
Acum își ține capul în mâini și își dorește
Să-i sărute pielea fină pentru ultima oară
Să o simtă aproape de el ca în ultima seară
Dar privește pierdut peste un labirint gri
Ce va urma de acum nimeni nu poate știi
Înecat în alcool speră să umple un gol
Rămas în locul sufletului
Își face curaj iar de pe marginea blocului
Își face avânt și se lasă în voia cerului.

Cedry2K - Cuvinte Ce Vindecă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Liric, va tot, sunt dependent psihic de drog,
tu nu esti psiholog, tu doar ai un psihic olog
Problema ta, ma rog!
Dar de ce s****z pozezi in patriot, cand tu esti de fapt xenofob?
Dezaprob actele de rasism, nazism,
sau orice fel de alt extremism la care asist,
dar tot n-as putea sa zic concis ce vis
ma face sa risc sa fiu inchis la zbarna
sau vis a vis la sandilai, cine stie?!
Poate chiar ucis in batai,
pentru c-am vrut sa vedeti si voi
ca aceasta mizerie de nedescris
e, de fapt, la un pas de paradis.
Nu stiu daca ti-am mai zis,
n-am cerut nimanui nimic, nici macar foaie si pix,
totusi, mi s-au dat, dar eu doar am transcris niste viziuni care mi s-au transmis.
Si eram genu’ optimist, pana m-am prins ca te recunosti invins de Antichrist.
Asta m-a convins sa raman activist,
n-avem ce vorbi daca esti pacifist,
numa’ nu fi obraznic fix cu mine, c-asta deja ar fi trist,
si, totodata, un maxim risc, gen alpinism,
cat timp imi tin fratii aproape, ca orice adevarat familist.
N-am adoptat chiar tot din crestinism, criticule teribilist,
deci taci din plisc! Ca viata de artist e-o cursa grea, ca la ciclism,
cu traume grave, ca dupa comunism..
Refren (x2)
.. ca nu din minte, din suflet scuip sute de cuvinte ce vindeca suflete putrede,
si, aceleasi cuvinte, ‘s cutite-ascutite,
ce spinteca tot, in drum spre presedinte.
Vreau sa scuip tunete!
Sa rup microfoane pe stadioane!
Sa misc milioane de suflete!
Pun intrebari, si normal ca n-am raspuns la toate,
da’ le caut, n-am repaus pana mor,
cand, uneori, si universul meu ideal e-un haos.
Universul meu real e-un bahaus, m-am inchis in naos,
urlu sa n-aud voci ce ma-ntreaba ce vreau
si cat mai suport.. preau (sunet de impuscatura)..
Ma vad linistit, in sfarsit, in sicriu,
da’ poate, pana atunci, o sa am un fiu,
si tre’ sa-i las o lume mai buna,
ca pentru mine stiu ca-i prea tarziu.
Vreau sa scriu rime care traiesc, respira, unesc, dezbina!
Si-ti tin motoru’ pornit, cand n-ai benzina.
Ghid moral, dac-ai deraiat de pe sina,
activandu-ti in cap sentimente de vina,
si fobii pe care timpul le ia sau le-amplifica,
totu’ se cuantifica, treaba-i stiintifica.
Vrei sa creezi sau doar cauti senzatii
spulberate-n suflul exploziei de informatii?
Cei mai practici n-au timp de explicatii,
cei mai tactici n-au timp de complicatii,
deci dupa cine te ghidezi acum,
cand fratii par sa se ghideze doar dupa constelatii?
Ce principii pastrezi, cand totu-i plin de tentatii,
si vezi pe ce te vand guvernantii?
Si-acum iti scade pretu’ rau, ca-i criza,
lasa crizele, zi, care-i pretu’ tau de p***a?
In ce pozezi?
De ce substante abuzezi?
Stiu, nu somezi, deci – pe cine lucrezi?
Cand fortezi, frate?
Cand abandonezi vise cu bani gramezi, pentru cateva monezi?
Cum sa crezi in femei ca toate-s tarfe, hei?!
Cum sa crezi in prieteni ca poate-s tarfe si ei?
Si viata nu-i roz, si ea-i o t***-n mov,
cand Diavolu’ te pune la-ncercare, ca pe Iov.
Refren (x2)

Carakter - Îngeri Pierduți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Terra 2005 era noastră,
Nopți albe și zile negre, planeta albastră.
Definesc viața: un drum sângeros către moarte,
Pavat cu beton, gloanțe și speranțe deșarte.
Aproapele îți e departe,
Linia 2 te desparte de război.
Demonii printre noi împrăștie moarte,
Strada e front deschis.
Și dacă nu vezi ce se întâmplă,
Zilnic savurezi răsăritul cu pistolul în tâmplă.
Ascultă-mă ireversibil, an de an,
Și cum ploaia îți bate-n geam,
Sub norii ce-au ucis 6 milioane lovesc,
6 miliarde de ținte vii.
Ace otrăvitoare cuibă venin sub epidermă,
Și copii în ziua de azi se sting cu seringa-n venă.

ADDA feat Meph - El și Ea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Erau doar niște copii când s-au cunoscut,
Se iubeau inocent, cu toate că nu ar fi știut
Că povestea lor va tulbura minți sucite
Și va deprima veșnic chipuri fericite.
Pentru ea el eclipsa mereu orice alt băiat,
Căci vedea în el un suflet sincer și devotat.
Îl făcea să râdă în cel mai trist moment,
L-a făcut să prindă viață când privea absent.
Și astfel el i-a jurat că nimeni nu-i va face rău,
Chipul ei era ca o icoană înrămată în sufletul său.
Dar nu știa că cel mai ascuns secret al ei
Era dependența de droguri, ce o îndepărta de el.
Ajunsese să se poarte altfel de frica adevărului,
De frica reacției lui, se lăsa-ncet pradă visului
Ce o duce din ce în ce mai departe,
Ce cu fiecare gram o aduce mai aproape de moarte.
Era o zi ca oricare, deși se-ntreabă oare
De ce are un sentiment de nesiguranță
Ce-i sugrumă până și ultima speranță de mai bine.
Simte că ceva îl așteaptă, ceva, ceva
Cutremură pe loc lumea în care trăiește.
Își zâmbește în oglindă și-nchide ochii,
Își lasă ipotezele să curgă-n voia sorții.
Trage aer în piept și oftează de dor,
Cu gândul la ea levitează parcă pe un nor.
Nu ia-n seamă cuvintele altor voci și pleacă
Spre destinația cunoscută de aproape doi ani.
Condus de imaginea ei, drumul se duce ca un vis,
Ajuns la ușă, imediat imaginea macabră-l aruncă-n abis.
Ființa dragă lui era-ntinsă pe pat, parcă lipsită de viață,
Legat de-o ultimă speranță, îi ia capul și cu teamă-l sărută.
Știe că nu mai e el cu el, deși îl privește mută.
Au fost zile și nopți, au fost țigări și sticle,
Au fost poze și lacrimi și diverse tentative
De-a-și lua singur viața, căci odată cu ea
A murit speranța de-a mai fi vreodată fericit,
De-a mai fi iubit, simte că a fost pedepsit
Pe nedrept, căci cu ce drept i-a luat Dumnezeu
Singura ființă care l-a făcut să simtă că trăiește.
Acum își ține capul în mâini și își dorește
Să-i sărute pielea fină pentru ultima oară,
S-o simtă aproape de el ca-n ultima seară.
Dar privește pierdut peste un labirint gri
Ce va urma de-acum, nimeni nu poate ști.
Înecat în alcool speră să umple un gol
Rămas în locul sufletului, își face curaj
Iar de pe marginea blocului
Își ia avânt și se lasă-n voia cerului.