degradare sociala – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Țuțu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Personaj simbol, de ratat;
Exemplu-al unei comune fade,
Unde din viață timpul roade
În palme mari… destin crăpat.
Este un păpușoi de ceară
Topit în mințile golașe
Ce cred în școli de prin orașe…
Ce idolu-a urmat cu fală.
Îi reprezintă inteligenți,
C-un an făcut la facultate;
E geniul, cel cu multă carte
Ce face proiect la petenți!.
Este talentul pur, schematic,
Uitat într-un burduf jegos,
Ajuns un cerșetor zelos
Pe vorbe… pentr-orice tematic.
Etilizat ieftin în doze
De spirt, sau de rachiu „murdar”,
E veșnic negru cum grătar
Și-ndrăgostit… să îi faci poze.
Identitate nu mai are,
Căci și-a pierdut-o… undeva
Și nu-i se va renuvela;
„Deci niciun ban!.. Nici de mâncare!”.
A primit însă ajutor,
De un WC, ce-i este casă,
Pe-o curte hâdă, răpciugoasă;
„Să stea…” Pământu-i drept covor!.
Iarna-i mai negru, afroid
De cauciucurile arse,
Să-și scoată frigul de la oase;
Căci e și el…”humanoid”!?.
Ce degradant se prăvălește,
Pe zi ce trece-i tot mai dus;
Nu-ți mai citește de Iisus..
De viață nu-ți mai povestește.
E simplu, doar o excrescență
De-o tagmă-n curs de prăpădire;
Este-un rebut de omenire
Aflată în dispreț de prezență.
Transfigurat din fastuos,
Devine o paiață-n țoale
Întortochiate, rupte-n poale;
Vede anevoie, mai cețos..
E totuși înc-un emblematic,
Ce trebuie să-l vezi pășind,
Vorbind mai tare, sau tușind;
Un fost simpatic… antipatic!.
Nici nume nimeni nu-i mai știe,
E simplu locului cutumă,
Nevrută, dulce amertumă..
Care-ți recit-o poezie.
Mi-era precum un cert erou;
Deunăzi iar l-am căutat
Să-i dau mâncare, de-mbrăcat..
Dar niciun glas, niciun ecou.
Din întâmplare-am un răspuns,
Dar nu-i al lui… E-un cineva
Ce-mi spune; „Nu-l mai căuta!
Țuțu-a murit, îi era-ndeajuns..”.
Ca un făcut predestinat,
Doar moartea l-a repus pe rol;
Cu toții nume i-am aflat;
„Petre Mihai… și-a dat obol!”.
Am încă poza-i într-o carte,
Din timpul când îmi recita
„Luceafărul”, la o cafea..
Și-l am acum… o altă moarte……
15. 04. 2011

Parazitii - Degenerația Următoare (Remix)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De câte ori deschid fereastra, d-atâtea ori o-nchid la loc.
Șșș, hai!
Sunt agentu’ zero, zero, zero, hai!
Știi? Cheloo, Ombladon.. Paraziții
Urcă-te pe ușă să te bat în cuie.
Îmi place că porți gât, încât poți să faci.. (oh).
Scutură 4 țigări de tutun
Vreau să văd răsăritu’ la Neptun după primu’ fum.
Ți-e frică că-i trăit mult prea multe zile acidulate?
N-ai să mori, din viață scapă cine poate
Accidental m-am accidentat la modu’ fin
Sport extrem, ne place să ne prăbușim
Fetele dau din motoare, cu elementele din dotare
Comit crime
Virusul intitulat „Hip hop” face victime
Am doza, ce dacă sunt falit?
Îmi zic bine lucrat, bine gândit
Noi suntem degenerația următoare
Refren (X2):
Când soarele răsare am ochii injectați
Sunt ultimu’ care mai bea, toți rămân blocați
Viața-i mult prea scurtă și mai știu ceva, frate
Din viață scapă cine poate
Nu fi bandită cu banditu’!
Încearcă să mă îmbârligi cu fizicu’
Acum un an de zile am marcat teritoriu’
Ți-am verificat liftu’ și-am plecat rapid ca familistu’
Tot ce-am adunat pân-acum au fost amenzi
Lasă-le să curgă
Pentru viitor mi-am propus cearcăne și burtă
Nu mă întreba ce fac,
Nu știu, nu știu niciodată
Nu arăt oricum de parc-aș fi băut doar apă plată.
Toți bagabonții rași în cap vreți să-i internați
La spitalu’ 9, secția agitați,
Rupt în intersecție, cu ochii injectați
Sunt un fel de Napoleon
Voi degeaba circulați
Femeile dispar cu mașinile și cu banii,
Incompetentele rămân cu bagabonții
Uite-așa vă trec degeaba anii
Refren (X2):
Când soarele răsare am ochii injectați
Sunt ultimu’ care mai bea, toți rămân blocați
Viața-i mult prea scurtă și mai știu ceva, frate
Din viață scapă cine poate
Am o fixație pă creier, da’ o țin mereu palmată,
Îmi place să cânt la 2 coarde-odată
Adu-mi un pansament cu etichetă și ceva să strig,
Alerg după femei să le f*t, dar nu pot să le prind
Toți bagabonții care-ți râd în față
O să afle acum ce am să zic o viață
Știți că nu ne face un pahar uscat la gură
Pe noi ne-ascultă și poliția română
Spune-mi cum te cheamă ca să-ți zic ce boală ai,
Spune-mi unde mergi, ca să știu cui vrei s-o dai.
Refren (X2):
Când soarele răsare am ochii injectați
Sunt ultimu’ care mai bea, toți rămân blocați
Viața-i mult prea scurtă și mai știu ceva, frate
Din viață scapă cine poate

Octavian Bud - S.O.S.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E bolnavă lumea noastră
De un rău paradoxal.
Un bilet are natura
De trimitere-n spital.
Surogate și minciună
Intră zi de zi în noi
Și se-aud în orice casă pregătiri pentru război.
Către orice om cu nume ce mai are-un lucru sfânt,
S.O.S. această lume, S.O.S. acest pământ. | x2
Solo..
Hai că-așa nu se mai poate
Prea murirăm inutil.
Și natura-i în spitale.. da
Și gândirea la azil.
La civili puțin îi pâinea și căldura mai de loc,
Ca să aibă agresorii hrană, apă, vin și foc.
Către orice om cu nume ce mai are-un lucru sfânt,
S.O.S. această lume, S.O.S. acest pământ. | x3
Solo..
Ciumă, cancer și infarcturi
Sete de foamete și-s plin
Chin mizer și involuții.. dar
Și atâtea care vin.
Lumea noastră e bolnavă
s-o internăm în mers
Într-o pace mondială
să n-o ia-n sens invers.
Către orice om cu nume ce mai are-un lucru sfânt
S.O.S. această lume, S.O.S. acest pământ | x4

Adrian Păunescu - Implozia Națională XIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am fost programați să devenim. Și nu cineva, de capul lui,
A făcut asta. Ci regizorii noștri ne-au sortit acest loc,
De tomberon european și de crematoriu al resturilor
Industriale și menajere. Asta e ceea ce părem, ceea
Ce cred ei că suntem noi. Degeaba l-ați dat afară
Pe Dolfi Drimer, gunoaiele au și plecat către noi,
Bombardament de gunoaie asupra României și, vai,
Nu cele concrete sunt pericolul numărul 1, ci gunoaiele
Din societate. Dar confuzia de termeni? Dar
Lupta împotriva valorilor, dar neisprăviții
Care au pus mâna pe averea poporului român
Și i-au risipit-o? Dar guvernanții cinici
Care au vândut pe doi bani pământul arabil și munții
Și marea și izvoarele de ape curate și fetele mari?
Dar traficanții de copilași, în beneficiul bogătașilor
Care aveau nevoie de rinichii lor, de ficatul lor,
De toate organele lor tinere? Pentru a și le grefa ei.
Dar specula cu tot ce a fost mai bun și dulce
Și proaspăt, în această țară părăginită și tragică?
Astea sunt gunoaiele care-au și intrat în circuitul
De valori românești și nici un crematoriu nu le va putea
Separa și arde. Suntem o țară bolnavă și n-avem bani
Pentru spitalizare. Și nici asigurare n-avem
Și murim pe picioare. Ceață politică peste actele noastre
Și peste cărțile noastre. Și peste istoria noastră națională,
Inclusiv peste ultimele ei file găurite de gloanțe.