Strofa 1
Era ca o icoană, frate, în mintea mea,
Știi tu, păstrată-n suflet ca nimeni să nu mi-o ia.
Tatuată c-un creion roșu ca sângele meu,
În adâncul inimii unde mă doare tot mereu.
Avea ceva special primit de la cel de sus,
Se juca cu mintea mea de la răsărit la apus.
Avea ochii ca un pom care mereu înflorea,
Zâmbetu’ îmi rupea inima când ea mi-l arunca.
Doamne… cu ea în gând dimineața mă trezeam,
Tot gândul că există m’ajuta când adormeam.
Aș fi renunțat la tot numa’ s’o văd lângă mine,
Să-i văd zâmbetul în zori, să-l țin numa’ pentru mine.
Era ca o prințesă care te vrăjea pe loc,
Avea chipul perfect de parcă te jucai vre-un joc.
Defapt jocul a existat, el s-a numit iubire,
Păcat că pentru mine-a fost o tristă amintire.

Strofa 2
Am înțeles că nu pot fi alesul domnișoarei,
Nu am mai insistat și-am ieșit din reflectoare.
Am lăsat-o în pace, am lăsat-o-n lumea ei,
Pentru că știu că lumea este plină de femei.
Probabil încă sufăr, încă inima îmi plânge,
În fiecare seară îmi văd sufletu’ cum fuge,
Cât mai departe de trecut, sper să o pot uita,
Prietenii îmi spun: ”Ba frate, nu te merita!”.
Și poate au dreptate, sincer nu știu ce să cred,
Sentimentele din mine s-au ars la fel ca un bec.
Acum totul este negru, însă vine și lumina,
C-am căzut de pe un nor, direct într-o ruină.
Acuma spuneți voi fiecare cum o vrea,
Băieții din cartier îmi zic: ”Da-o-n… mea!”.
Frate, este ușor să vorbești atâta timp,
Cât nu ai sufletu’ legat și inima-ntrun spin.

Strofa 3
Credeam că e perfectă, însă mi-am stricat părerea,
Că sentimente-n lumea ei le cumperi cu averea.
Maniere, romantisme le găsești în buzunar,
Nepăsarea ei, ba frate, m-a lăsat c-un gust amar.
Păcat că n’avea ochi să vadă cine o iubește,
Să vadă cine o dorește, cine-o prețuiește.
Vroia să se combine numa’ cu băieți cu bani,
Numa’ cu băieți de clasă, numa’ cu milionari.
Da’ poate-n viitor tipa o să realizeze,
Că numa’ este ăla care s-o aprecieze,
Că banii, cât de mulți ar fi, nu cumpără iubirea,
Sunt doar niște iluzii care ne atrag privirea.
C-am asta e povestea prin care cică am trecut,
Destule stări tâmpite care mi s-au petrecut.
Acum mă rog la Dumnezeu să primească ce vrea,
Să-i scoată un băiat care s-aibe grijă de ea.