Vasile Copilu-Cheatră - Pe Dealul Feleacului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe dealul Feleacului duhul Iancului iar suie,
Ca o pajură se-nvârte sus pe cer la cetățuie,
Moți cu tundra ponosită, supți de biruri și minciună,
Ca armia lui deodată lângă duhul lui se-nchină
Și așteaptă o poruncă înflorită lângă tâmple,
Drumul Clujului, tribunii, ca în doină iar să-l umple.
Duhul stăruie prin preajmă, se oprește-n Mănăștur,
L-aș chema-n poem să vie l-aș chema și nu mă-ndur,
Că mi-e inima acolo, lângă Someș răstignită,
Ca pe jar îmi arde dorul și de dor ard ca o plită.
Nici în somn nu am hodină, când la Ciucea mă visez,
Când cu Goga că mă mustră, de durere lăcrimez.
N-am lăsat peste Feleac vreo moșie sau Măriuță,
Că mi-a fost osânda asta, de poet, aspră drăguță,
Dar mă dor moaștele arse a pruncilor de la Ip
Și de casna lor fierbinte n-o să scap cu nici un chip,
Cum nu are stare duhul Iancului ce iarăși suie
Ca o pajură-nvrăjbită, peste Cluj, la Cetățuie.

dealul feleacului – Versuri.pro

Vasile Copilu-Cheatră - Pe Dealul Feleacului