Ion Minulescu - De Vorbă cu Mine Însumi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vorbesc cu mine însumi, cum aș vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Și parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate –
Că El și Eu nu suntem decât același frate,
Și-aceeași rană-i doare pe ambii scutieri.
Armurile alt’dată pătate de rugină
Azi par mai sclipitoare decât oricând,
Iar spada,
Încrucișată-n luptă de-atâtea ori,
E plină
De sângele netrebnic al celor ce cad pradă
Aceluiași proteic și veșnic Torquemada.
Vorbesc cu mine însumi și-mi zic:
– De ce mă minți
De-atâția ani de-a rândul că tu ești cel mai mare
Din toți îmblânzitorii cohortelor barbare,
Că-n gestul tău palpită străvechile altare,
Iar vasta catedrală, zidită de părinți,
Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu și sfinți,
O poți schimba-ntr-o clipă,
De nu ți-ar fi rușine
De bărbile lor albe,
De mine
Și de tine?.
Vorbesc cu mine însumi și-mi zic:
– De-atâția ani,
De când mă porți spre-același sublim necunoscut,
De ce mă minți cu-aceleași îndemnuri de temut
Și-mi profanezi credința cu-același prefăcut
Surâs –
Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cântări
Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
Al celor ce se-neacă în descărcări de tunet
Departe, -n cine știe ce profunzimi de mări!..
…………..
…………..
Mă simt așa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Și-mi zic:
– Ascultă, frate,
Ascunde-ți rana,
Uită c-ai fost rănit și tu –
Tu, ce-ai strivit atâția ce nu se mai ridică –
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ți sunt sau nu-ți sunt frate
Răspunde-i: „Nu”.

de vorba cu mine insumi – Versuri.pro

Ion Minulescu - De Vorbă cu Mine Însumi