M-a fermecat cu vreo scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deși nu e decât femeie,
E totuși altfel, „nu știu cum”.

De-aceea una-mi este mie
De-ar vorbi, de-ar tăcea:
Dac-al ei glas e armonie,
E și-n tăcere-i „nu știu ce”.

Astfel robit de-aceeași jale
Petrec mereu același drum
În taina farmecelor sale
E-un „nu știu ce” ș-un „nu știu cum”.