Refren[3x] (Alleks)
De când te naști, frate, și până mori,
Toți vor să te facă să crezi că e binișor.
Toți bărbații și toate femeile,
Toți vor să profite după tine ca hienele.

Strofa 1 (Alleks)
De când te naști începi să respiri, bai frate,
E cea mai tare stare, nici nu știi ce-i aia moarte.
Lumea te privește ca pe-un prinț dintr-o poveste,
Tu ești mândria alor tăi, tu-i faci să treacă peste.
Îi faci să treacă, frate, peste tot ce merge prost,
Familia muncește să-ți ofere-un adăpost.
Persoana căreia curând tu o să-i zici mamă
E gata de orice obstacol, n-are nicio teamă.
Nu are nicio teamă, mama, pentru că știe
Că are un copil și-l va iubi pe vecie.
Încet, încet, din boboc, frate, devii copil,
Apar tentații, anturaje și ți-e greu să te abții.
Ai tăi te apără, te-nvață doar de bine,
Și dacă vei greși, ei mereu te vor susține.
Începi cu timpul, coane, să înveți doar din eșecuri,
Da’ e târziu, frate, s-au ars mult prea multe becuri.
Te-ai apucat de tras, ai ajuns și la seringă,
Ai face orice pentru-o doză cât mai mică.
O arzi cu bulangii, toată ziua ești pe străzi,
Ești ancorat în dube, mănânci bătaie de la garzi.
Acum, chiar pe final, ți-ai dat, frate, și tu seama
Că lumea e perversă, ziceai că mănânc degeaba.
Ai vrea să te întorci în trecut, dar nu mai poți,
De-acum până la final vei sta printre vagabonzi.