Sunt pe o alee fără sfârșit, merg fără a ști de unde am venit
o urmă de răsărit îmi luminează ceafa-n sfârșit
o speranță că ce scriu iese hit, și chiar a ieșit
știi ce zic? intervin când e grav, sau o las de azi pe mâine, s**t.
Bate vântul, am o geacă, îmi țiuie urechea stângă
cu dreapta sunt atent la o strâmbă, știi ce zic?
Nu e nimeni pe stradă, sunt singur, sigur că nimeni n-ajută.
Niciun indicator, am o mână ruptă, e caterincă, am venit chiar la fix.

Stau neclintit pe o bancă, pe jumătate ruptă
nu mă mișcă, mă rog că poate cineva ajută
ăla nu sunt eu. e doar imaginea mea nevinovată
împinsă de nevoi să-mi țină creierul distras de lumea ce se joacă.
Am abandonat ideea, distrați-vă fără mine.
Oricum ieri mi-am promis s-o las de azi pe mâine.
Am întârziat destul, banca asta pare moale.
Am câteva țigări și o apă minerală, e și puțin răcoare.

Stau la masă, am băutură, și ceva de pipat cum trebuie
îmi aștept musafirii să apară, nu ne-am văzut din a treia
fierb de nerăbdare să mă-nfig în vinul ăsta fiert la ibric
aud bătăi în ușă, mă uit pe vizor, unchiu’ a venit la fix.
Totul e okay, să zic că avem niște K
pentru amicul de întârzie, e deja ora 3
dimineața.
Începem să ne panicăm un pic, ne uităm la ibric cum fierbe vinul
c***e abia aștept să fac plinul.
Nu cred că mai vine, ascultă-mă pe mine
drumul e lung și mai bine o lăsăm pe mâine
dar hai să bem, că e păcat. intră un plic pe sub ușă sunt panicat.
Tovarășul a picat, și-a spart capul de asfalt, mâine suntem așteptați la parastas.