CreTzu:
Debordat în lagărul ăsta din ’87,
Încă mă lupt cu monștrii mei în fiecare noapte
Și ficatul nu mai poate, și deși o am aproape
Simt că mă înec departe și ea nu știe să înoate.
Mama săraca, încă are resurse să zâmbească
Și e încă un miracol cum a reușit să ne crească.
Naiv, nativ credeam în demnitate și fler
Când visam să-mi pun cercel și ascultam de cartier.
Vedeam cum lipsurile unesc cei mai diferiți oameni,
Și că adevărata revoluție începe doar când ne e foame,
Mâncam poame de parcă ar fi fost cele mai tari bomboane
Și nu știam decât de fotbal, hip hop în timpane.
Sunt un nostalgic penibil care o duce acum mai bine
Și asta doar ca mama și-a rupt spatele pentru mine.
Păreri de rău puține, deși a fost bine doar puțin
Destin, pastile cu vin, fericire și chin.
Și…

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.

CreTzu:
Speranțele sunt în jur de 0 (zero) pentru ăștia ca noi
Adevărații eroi, de-o viață în război.
Încă luptăm, dar baricadele-s tot mai subțiri,
Și tot mai respiri, frații mi-s toți martiri.
Ne-au condamnat să nu alegem, că le e frică de noi
De asta mulți au plecat, fără să se uite înapoi.
Pace pentru cei de-afară care n-au uitat că-s români
Și-au păstrat coloana dreaptă, niciodată cu stăpâni.
Nu-ți lăsa copilul singur că strada educă monștrii,
Banii n-o să compenseze lipsa alor noștri!
O mână pe umăr nu-ți imaginezi ce mult contează
Și oriunde te duce soarta, nu-i mai bine ca acasă!
Vad viața ca o sumă de eșecuri minore,
Cu iz de dramă și-o inimă de copil Cuore.
Aștept sfârșitul poveștii, cu cele mai crunte bestii
Găsind încă plăcere în cele mai mărunte chestii.

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.

CreTzu:
Știu analfabeți deștepți, și proști olimpici la chimie
Unii care încă pupă oase puse într-o cutie.
Am mândrie și mai presus de orice fantezie,
Deși cele mai deștepte chestii le-am făcut din prostie.
Vreau gălăgie la un concert bifat din prietenie,
Când tot ce ne-a legat, a fost legat de sărăcie.
Ultimele resurse sunt consumate pe vicii
Fals că norodul prost fericit la artificii.
Când masa nu-i masă, nevasta e grasă e dramă,
Și vezi că ultima c***ă e cea mai grijulie mama,
Și fiecare palmă mai adaugă un rid pe obraz
Viitorul într-un chibrit aprins și-o canistră cu gaz.
Mai vreau răgaz să cuget dacă chiar sunt un ratat
Sau chiar a meritat să se întâmple ce s-a întâmplat.
Transmit beat de la palat, am predat legătura,
Următorului îi proscris să nu-și poată ține gura.

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.

De-ar fi să plec
În zadar m-ai căuta
Voi fi ascuns la un pas în preajma ta
Ce-mi doresc
E să pot să te păstrez
Peste tot să pot cânta.
Voi încerca să fiu în mintea ta
Când mă vei dori
Voi încerca să fiu ce poți păstra
În inima ta
Iubirea mea ești tu
.. ești tu…

Na na na na na na na na
Na na na na na na.
Îmi pot imagina ce viață voi avea
De nu mă vei iubi și tu
Mi-e teamă dar tot sper
Să-mi dai atunci când cer
Puțin din visul meu, mereu
Iubirea mea ești.. ești tu
.. ești tu…