Poți să mă faci una cu pământul
Să mă calci în picioare de o mie de ori
Să mă sfâșii cu dinții și-apoi să chemi vântul
Să-mi împrăștie trupul într-o mie de zări
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Și zilele vor fi din nou așa cum au mai fost
De dorul tău, da, da, de dorul tău

Poți să mă torni într-un pahar cu apă
Sau să mă uiți pe fundul mării printre peștii răpitori
Să mă lași să plutesc pe un val în Marea Moartă
Sau din cer cu ploaia-ncet să mă cobor
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Și zilele vor fi din nou așa cum au mai fost

Poți să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume
Poți să-mi iei zilele, nopțile sau anii de vrei
Să mă lași singur într-un loc anume
De unde să nu pot vreodată să mă întorc la ai mei
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea
Dar să nu-mi iei niciodată dragostea

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Fiindcă atunci am să mor de dorul tău
Și zilele vor fi din nou așa cum au mai fost
De dorul tău, da, da de dorul tău
De dorul tău…