Stele Albe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste clipe trecătoare au căzut prea multe ploi,
Ochii rimelați ai serii, azi, mă-ntreabă de-amândoi,
Printre frunze pașii trec, răscolind al verii cânt,
Mă aplec să strâng în mână frunza lângă-al ei mormânt.
Sunt doar călător prin vise, însă Timpul nu-mi dă pace,
Flori de păpădii îl strigă, dar el nu se mai întoarce.
Vânturile rătăcite trec prin cuiburi părăsite,
Suflă puful alb de ceață peste ramuri desfrunzite.
Pe obrazul toamnei ninge, focuri încălzesc cămine,
Prin albume reci te caut, dar nu mai întreb de tine.
Poate m-am acoperit cu iarna, ca să pot uita de toate,
Când un greier povestește despre-a verilor păcate.
Lemnele scâncesc în vatră și vioara mea de-o viață
Îmi sărută pleoapa udă, lăsând umbre de speranță.
Trenuri albe fug prin suflet, șuierând înspre abisuri,
Streșinile strâng din ploaie glasul ultimilor plânsuri.
Spune-mi, unde pleacă Luna îmbrăcată în mireasă?
Stele albe cad în mare, doar că ție nu-ți mai pasă.
Îmi ascund dorul de tine printre albe crinzanteme,
Iar cerneala-mbrățișează literele din poeme.
Toamnă, frunze, flori și ceață toate-ți scriu același vers,
Numai inima pustie mai colindă-n Univers.
Pe o scară de lumină îngeri albi din cer coboară
Să aducă-n vise fluturi și un colț de primăvară.
Se-aud strigăte pe-afară iar zăvozii latră-n gânduri,
Poarta scârțâie-n livadă, lovind șubredele scânduri.
Eu privesc pe un perete jocul flăcării nebune
Și adorm purtat de aștri printre amintiri cu tine.

Luca Daniel - Muguri de Iubire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Amară e tăcerea prin toamna purpurie,
Când vânturile reci valsează pentru mine,
Încerc printre surâsuri să-mi iau o bucurie
Din zâmbete pierdute prin tristele ruine.
În glasul tău e marea şi-o plajă fără urme,
Cu sute de corăbii ce pleacă-n depărtări,
Prin suflet zeci de vrăbii se zgribulesc pe sârme,
Doar liniştea ce doare mai pune întrebări.
Pierduţi prin anotimpuri ne învelim cu valuri,
Cu ţipete răzleţe ce teama şi-o destramă.
Iubirea mea atinge cu şoapta două maluri,
Iar vântul strânge frunza pădurii de aramă.
Secunde poleite cu străluciri de soare
Se-opresc la nunta toamnei ce mă îmbrăţişează,
Privesc cărarea noastră atât de-amăgitoare
Şi simt că fericirea din ochii tăi visează.
Lipeşte trupul tău de-o inimă rănită
Şi lasă ploi de vise să cadă peste seară!
Deschide cu Lumina o noapte-mpodobită
Cu muguri de iubire furaţi de-o primăvară.

daniel luca – Versuri.pro

Stele Albe

Luca Daniel - Muguri de Iubire