Eugenio Montale - Cuvintele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cuvintele
când se trezesc
refuză locul cel mai
potrivit, hârtia
de Fabriano, cerneala
de China, plicul
de piele sau de catifea
care le țin secrete;

când se trezesc
întârzie pe dosul facturilor
pe marginile buletinelor de loto,
pe invitațiile de nuntă
sau ferparuri;

altceva mai bun nu cer
decât încurcătura clapelor
mașinei Olivetti purtătoare,
decât întunecimea buzunarelor
vestei, decât fundul
coșului, unde devin
cartușe;

nu sunt deloc bucuroase
să fie azvârlite afară
ca niște slugi și primite
cu aplauze furtunoase
și dezonoare;

preferă somnul
în sticlă rușinei
de a fi citite, vândute,
îmbălsămate, hibernate;

sunt ale tuturor
și în zadar le ascunzi
în dicționare,
pentru că se ivește totdeauna
bădăranul care dezgroapă trufe
și mai împuțite și mai rare;

cuvintele
după o așteptare eternă
renunță la speranța
de a mai fi pronunțate
odată pentru totdeauna
și a muri apoi
cu cel care le-a posedat.

Wolf Von Aichelburg - Cuvintele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cuvintele m-au părăsit deodată.
Închis într-o muţenie senină
nu mai aştept pe nimeni să mai vină,
iar bezna mă cuprinde, furişată.
Ce ar fi de spus în surda-ntunecare,
şi limba cui, s-ajungă, mai încearcă
pe-a mea, de mine-nstrăinată parcă?
Zâmbesc, când tu începi o întrebare.
Să mai arăt şi să numesc, îmi ceri,
când sunt de toate strâns împresurat.
Ce nici nu mai speram, s-a întâmplat.
Pe mut, cine-l desparte de tăceri?.
Chiar sunetele şi-au sfârşit concertul,
mai bine zis sunt de neauzit.
Printre adormiţi mă simt nestânjenit,
s-or dezobişnui de mine, cu încetul.

cuvintele – Versuri.pro

Eugenio Montale - Cuvintele

Wolf Von Aichelburg - Cuvintele