Refren.
Viața asta este o călătorie plină de mister.
Având sensuri ascunse atunci când o cutreieri.
Drumul e anevoios, dar cine a zis că e ușor?.
Până la urmă fiecare este doar un muritor.

Strofa 2.
Continuându-ți drumul pe acest tărâm misterios.
Cu peripeții ce te pasc oriunde, nu te lași mai prejos.
Instinctul ți-e-n alertă, pericolul e la fața locului.
Lupi și șerpi te pândesc viclean cu coada ochiului.
Ei doresc să-ți taie elanul ca să te vadă suferind.
Tu le spargi țeasta, lucru ce te face mulțumit.
Speranța ta e f***tă? E un lucru imposibil.
Ai o tonă de hotărâre ce face totul accesibil.
Te aperi permanent de tot răul celor din jur.
Un supraviețuitor ce se retrage într-un loc obscur.
Și îți faci o cale proprie pentru fericirea personală.
Dorești să lași realizări în spate, o viață originală.
Prezentarea a luat sfârșit, iar ce voiam eu să transmit.
Față de felul tău de a fi să fii mereu mulțumit.
Cunoaște-te pe tine înainte de-a judeca.
Căci de lângă persoana ta niciodată nu poți pleca.

Refren.
Viața asta este o călătorie plină de mister.
Având sensuri ascunse atunci când o cutreieri.
Drumul e anevoios, dar cine a zis că e ușor?.
Până la urmă fiecare este doar un muritor

Strofa 1:
Vrei să reușești în viață, și să ieși în evidență?
Pentru asta ai nevoie de tărie, rezistență
Și de clemență, inocență, uneori demență
Dar nu uita: obstacole vor fi din abundență.
Așteaptă-te să fii lovit din toate părțile
Să mergi pe căi ce nu ți le arată hărțile
Nu-ți lăsa visul să moară, chiar de pare spulberat
Copiii tăi să știe totdeauna c-ai luptat
În războiul vieții, că asta e cel mai greu
Ca să ieși cu bine, știi, e nevoie de tupeu.
Nu te lăsa influențat, chiar dacă ești tentat cam des
Nu uita că-n spatele cuvintelor e-un interes
Pentru că așa e lumea asta și va fi mereu
Din ziua-n care a creat-o Bunul Dumnezeu
Încearcă totuși să fii bun, ferește-te de hoți
Dar rămâi modest, și nu te crede mai bun decât toți.

Refren:
/x2/
Cunoaște-te pe tine însuți, nu te lăsa învins
De câte poți să faci, chiar și tu vei fi surprins
Nu alții să decidă, nu te lăsa împins
Mai mult sau mai puțin, frate sper că te-am convins /x2/.

Strofa 2:
Ți s-a întâmplat vreodată să nu mai poți să rabzi?
Să simți că totul moare și că începi să arzi?
Cum de pe culmea fericirii, începi încet să cazi,
Și în lupta cu destinul, rămâi fără camarazi?
Fii pregătit să-nfrunți de toate, bune și rele
Și apoi să lași rapid în spate, clipele grele
Nu te lăsa manipulat, ai un cuvânt de spus
Să fii sclav toată viața, nu cred că ești dispus
Responsabilități și riscuri, tre’ să ți le asumi
Chiar dacă poate-njurături și bârfe o să-ți aduni
Egoismul e tot o formă a voinței, știi?
Nici papa nu te-mpiedică să fii ce vrei să fii
Însă nu aștepta să îți vină tot pe tavă
Nu poți băga cauciuc și să iasă glonț pe țeavă
Așa c-atunci când vine vorba de ce e al tău
Să nu îți fie frică ci învață să fii rău.

Refren:
/x2/
Cunoaște-te pe tine însuți, nu te lăsa învins
De câte poți să faci, chiar și tu vei fi surprins
Nu alții să decidă, nu te lăsa împins
Mai mult sau mai puțin, frate sper că te-am convins /x2/.

Strofa 3:
Să te ridici în viață, ai nevoie de curaj
Iar dacă ești indiferent să știi: e-un avantaj
Întotdeauna să fii tare, exact ca un blindaj
Nu să aștepți minunea, ca într-un lung-metraj
O vorbă înțeleaptă, zice din moși, strămoși
Să nu te chinui să îi mulțumești pe cei chitroși
Nu merita să îți pierzi viața pentru o iubire
Că mai apoi să vezi că totu-a fost o amăgire
Vei fi trădat de cei de la care nu te aștepți
Vei fi trișat de cei pe care i-ai considerat corecți
Nu pune tot la suflet, nu ai de ce să plângi
Ridică-ți capul din pământ, ca să poți să-i alungi
Și-n momentele în care te simți inutil și singur
Roagă-te Lui Dumnezeu că El te-ajută sigur,
Știu că ai să râzi că ți-am zis-o și pe asta,
Dar faci ce vrei cu viața ta și cu asta-basta.

Refren:
/x2/
Cunoaște-te pe tine însuți, nu te lăsa învins
De câte poți să faci, chiar și tu vei fi surprins
Nu alții să decidă, nu te lăsa împins
Mai mult sau mai puțin, frate sper că te-am convins /x2/.