Nechifor Maricel:
Vreau să dau timpu-napoi și să fie tot la fel
Poetu’ ce pe zi trece, nu mai vrea să creadă-n el
Că a început să mi se pună bariere când am vrut departe
Ajută-mă Doamne, pune-mi ochelari cu lentile să văd cine mi-e frate
Nu mă mai încălzește primăvara, nici vara..
Când în mintea mea bolnavă e-norat în toată țara
Fără beat-uri de calitate superioară, soarta-mi joacă feste!
Că duc greul în fiecare seară, fără bani, astea-s pretexte
Și sunt legat la mâini, picioare și gata să meargă
Îmi știu drumu, când drumu și soarta încep să mă tragă
Sătul de negura ce îmi interzice să ies la lumină
Întunericul și el la rândul său, mi s-a întipărit pe retina
Și.. simt căldura, 39 de grade C, îți fierbe dantura
Adrenalina-n vene, care e dragostea curată și care e ura?!
Cu cearcăne și palid la față, gata să urască..
Toate javrele arogante până dau jos și ultima mască
Am insomnie în noaptea asta, ziua defecte de concentrare
De parc-aș fi subiectul principal, dintr-un lagăr de cercetare!
Și scriu printre indoctrinați și spălați pe creier, sunt o pacoste
De plăceri nevinovate-am auzit, dar nu știu de dragoste
Dă-mi foi albe să ți le mazgălesc în timp ce stau de veghe
Scriind despre ce mă apasă, îmi pare rău că ți le returnez negre
Că de 2 ani o ard lup singuratic rupt total de societate
Dar tre’ să mă integrez din nou, asta-i altă necesitate
Și-atât de confuz când printr-un singur cap trec 100 de cugete
,,N-ai să ajungi unde vrei”, perfecționismul duce la auto-distrugere!
Că atunci când habar n-aveam de mine, nu eram filat psihic
De suferința interioară ce mă determină să devin azi un ultim monstru liric..