Creanga – Versuri.pro

Damian Antoniu - România

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pestisorul de aur ce-mi poarta noroc,
Mic cat un boboc,
Am auzit de raul Prut
Si-l fac cunoscut.
Pe la noi trece Dunarea inspumata
Ce are cureaua lata.
Nadia Comaneci ne face cunoscuti prin lume
Cu parul in spume.
Sabia lui Stefan e la turci departe
Si are valoare aparte,
Cu el ne mandrim in lume
Ca a fost luptator anume.
Pamantul nostru, pamant sacru
A fost ingrasat la acru.
Pe Romania o iubesc
Si o indragesc!
Ce frumoasa si dulce
E limba Romana, ce departe se duce.
Rusine! rusine! celor ce isi batjocoresc tara
Pentru ca e dulce ca para.
Mihai Eminescu mare poet
A fost maret.
Eu am invatat cum
E Romania acum.
Ion Creanga a fost mare scriitor
Si ne-a aratat ca nu ne trebuie servitor.
La furat de cirese
Mai baga si-n camesa.
Acum nu este asa bine cum era..
Ca acum mancam para.
Dumnezeu cel mare
Il marim pentru cinstea sa ce o are.
Romanii au murit
Si pamantu l-au acrit.
Ne tragem de la romani
Foarte crestini.
Noi dacii am fost cuceriti
De romanii cei neobositi.
Turcii n-au ajuns pana in toata Romania
Pentru ca ne-au luat bogatia.

Petre Stoica - Amiaza Târzie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O creangă apropiindu-se de-o altă creangă
freamătul sărutărilor
emișcarea aerului
un cerc pe apă
saltul veveriței
și apoi o nouă durere
emișcarea aerului
și aromele mentei uitată între degete

Adrian Păunescu - Umbre la Iași

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aud pe-aici, pe lângă mine pași
Vin voci străvechi să cânte și să mustre,
Un paradis e îngropat la Iași
Sub străjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subțiri
Un stins condei își plânge arabescul,
Ceva ce va-ntâmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regăsi discret
Durerea și misterul din talangă
Și lângă umbra marelui poet
Va crește metafizica lui Creangă.
Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicționarul-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-și coase orice petic.
Sunt clipe, uneori, sunt zile chiar,
Când vin fantomele de cai în tropot,
Atunci Moldova toată-i un altar
Proteguit de fiecare clopot.
Întregul Iași e desenat frumos
Și orice pas al frunzelor rămâne
De parcă, el e dintr-un nobil os
Biblioteca Patriei Române.
Arhitectura lui e de amurg,
E o chindie fiecare casă
De-atâtea umbre ce din vremuri curg
Întregul Iași e-o noapte luminoasă.
Aici un tei ajunge împărat,
Și o bojdeucă intră în legendă,
Aici, pereții au încorporat
O stare genială permanentă.
Aici, mai dulce curge vinu-n teasc
Și om mai bun ca moldoveanul nu e
Aici, chiar și copii când se nasc
În fașă au proiectul de statuie.
Eterni sânt toți în fiecare zi
De struguri veșnici fumegă povarna.
Ca o-nflorire de mitropolii
Își regăsește ziua sfântă iarna.
E ziua de unire dintre frați,
Când Iașul a ales cu bărbăție
Decât fruntaș între înstrăinați,
Mai bine-al doilea-ntr-o Românie.
De ce-au ales nu Iași, ci București,
În fond, întregul Iași era un templu?
Voi, clăditori ai soartei românești,
Purtarea Iașului e un exemplu.
Și umbrele ilustre care vin
Să scuture de orice rele piatra,
Încuviințează pasul spre destin
Și laudă acestei patrii vatra.
Și mai știau acei ce-au acceptat
Că Iașu-i Iași, că nu-l sfarâmă timpul,
Că zeii unui neam neînfricat,
Aici la Iași și-au hotărât Olimpul.