Sunt oameni pentru care nu există sărbători
Convinși c-așa le este scris în cartea cărților
Să sufere că n-au pe cineva în viața lor
Cum oare să mai simți magia sărbătorilor.

Sunt oameni care n-au trăit asemenea povești
Să-mpodobești un brad cu omul pe care-l iubești
Iar noi doi ne certăm pe zi de cel puțin trei ori
Oprește-te te rog, oprește-te că mă omori.

Și-așa sunt plini de teamă, teamă ochii mei
Să n-ajungem noi să suferim la fel ca ei
Că sigur m-aș topi cum se topesc fulgii de nea
Imaginează-ți un Crăciun fără iubirea mea.

Să te trezești să nu mai fii
Și să devii un suflet pustiu
Ca fulgii de zăpadă-n noaptea sfântă de Crăciun
Așa să-ți cadă lacrimi, să oftezi că nu știi cum.

Să mai trăiești când știi că ai pierdut un suflet bun
Și nu poți să-l întorci nici dacă-i scrii lu’ Moș Crăciun
S-ajungi să-mpodobești un brad plângând pe Jingle Bell
Și-n loc de globulețe să pui doar regrete-n el.

Să țipe-n tine sufletul de dor, să simți că mori
S-apari cu fața plânsă-n fața la colindători
Cu gândul-ntrecut să m-auzi puțin
Mă cauți prin poze și cauți mesaje lăsate în seen.

Și-n loc de colinde în căștile tale
Se-aud de Crăciun mesaje vocale
Și-asa sunt plini de teamă, teamă ochii tăi
Fiindc-ai ajuns la fel că oamenii aia triști și goi.

Sunt oameni pentru care nu există sărbători
Convinși c-așa le este scris în cartea cărților
Să sufere că n-au pe cineva în viața lor.
S-ajungi să-mpodobești un brad plângând pe Jingle Bell
Și-n loc de globulețe să pui doar regrete-n el
Să țipe-n tine sufletul de dor, să simți că mori
S-apari cu fața plânsă-n fața la colindători.