Rainer Maria Rilke - Cotitura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Drumul de la simțire adâncă la măreție trece prin jertfă. Kassner
Îndelung birui, contemplând.
Stele căzură-n genunchi
sub luptătoare privire.
Sau contemplă în genunchi,
și-a stăruinței mireasmă
vreun zeu obosea,
încât lui îi zâmbea dormind.
Turnuri, astfel le privea,
încât se speriau:
și iar le clădea, brusc, înalte, într-unul.
Dar de câte ori peisajul,
împovărat prea tare de zi
nu odihnea, seara, -n tăcuta lui contemplare.
Animale-alinate intrară,
păscând, în privirea-i deschisă,
și leii captivi se uitară
fix, înăuntru, ca-ntr-o libertate de neînțeles;
păsări zburară prin ea,
însuflețita. Flori
se oglindiră într-însa,
mari, ca-n copii.
Și zvonul că cineva ce contemplă există,
atinse pe cel mai puțin,
mai îndoielnic vizibile,
atinse femeile.
Contemplând cât de mult?
De cât timp, ahtiat în adânc,
implorând în străfundul privirii?
Când el, unul, din cei ce așteaptă, printre străini se afla;
întoarsă, distrată odaia hotelului,
ursuză în juru-i, și-n temuta oglindă
iarăși odaia
și mai târziu din patul chinuitor
iarăși:
atunci ținură sfat în văzduh,
sfat insezisabil,
despre sensibila-i inimă,
despre inima care, prin trupul surpat dureros,
e totuși sensibilă,
ținură sfat, hotărâră:
că e lipsit de iubire.
(Și inițierea ei o opriră.)
Căci iată, are-un hotar contemplarea
și lumea mai mult contemplată
vrea să sporească-n iubire.
Împlinită e opera chipului,
împlinește-acum opera inimii,
din imaginile acelea în tine închise. Căci tu
le-ai biruit; dar acum nu le cunoști.
Iată, om din adânc, fata adâncului tău,
cea cucerită din mii
de făpturi, cea
de-abia cucerită, până acum
nicicând iubită ființă.

cotitura versuri – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Cotitura