Negre răchitele-ncearcă să zboare
Ca noaptea asta ce va zbura
După fierbintea, aprinsa vâltoare
Cosma Răcoare, inima mea.

Doamna-l așteaptă-n iatac cu hangerul
Pieptu-i e greu și privirea i-e grea
Trece prin pâcle, sfâșie cerul
Cosma Răcoare, inima mea.

Spune năframo, spune oglindo,
Tropotu-i aspru când va-nceta
Caută dragostea, nebănuind-o
Cosma Răcoare, inima mea.

Iată-l ajunge, zăvoarele-s sparte,
Cade hangerul sunând pe podea,
Căci peste viață și peste moarte
Cosma Răcoare, inima mea.

Doamna-și îndoaie brațele pline,
Cosma Răcoare saltă în șa,
Trece spre zările zilei senine,
Cosma Răcoare, inima mea.