Cosbuc – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Numai Una?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(După George Coşbuc – Numai una).
Pe umeri încă are grâu,
căci pofta n-a ţinut-o-n frâu;
Mergea întins şi cam lălâu,
nici gând să se retragă.
Iar boabele cădeau pe ei
Pe toţi: nuntaşi, însurăţei,
Ba chiar şi-n jur, pe puradei
Adusţi de o miloagă.
Priveşte fix, minute trec,
Şi toţi mireasa o petrec,
Să facă poze se întrec,
Ea vrea să ia buchetul.
Căci, dacă-l prinde ea acum,
Chiar dacă multe-i stau în drum,
Va şti că va urma oricum.
Acesta-i e secretul.
De-acum, voi ştiţi tot ce spun eu,
c-au dat filmarea la teveu
Şi ne vom aminti mereu
De prinsul din grămadă:
Nici n-ajunsese bine sus
Când, cea cu multe kile-n plus
Şi la-nălţime mai presus,
L-a prins, cu o paradă.
Să-l ţină strâns a fost un fleac,
Vă spun, deloc nu mă prefac,
Cu rugby-ul nu prea mă împac,
Dar ea a fost de fală.
Şi chiar aşa: un antrenor,
Văzând-o la televizor,
A vrut-o, ca apărător,
Chiar la Naţională.
Se uită babele saşiu
La noul trening auriu,
La mersul ei săltat, zglobiu
Şi toate-s pe la poartă.
Să vrei şi nu poţi să n-o placi
Cum merge ţanţoş printre vaci,
Cu jind privită de burlaci
Ce-o vor acum consoartă.
Au vrut primarul şi ai lui,
S-o ia-n partid, dar „-Pofta-n cui!”
Vedetă mare ca ea nu-i,
Să cauţi în tot satul.
Să se mărite? Ar putea,
că mulţi aleargă după ea
Dar, doar cu unul nu mai vrea
Să îşi împartă patul.
Daniel Vişan-Dimitriu
(26 sept. 2014, Vol.”Parfum.. vesel”)

George Coșbuc - Aurora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu regină măiestoasă, prietena lui Dumnezeu,
Ca un râu d’argint să varsi luminosul păr al tău
Peste drăgălașii umeri, când răsari însvăpăiată,
Nobilă, cu ochi de zâmbet și cu mers ușor de fată.
Și cum vii, o visătoare, rătăcind pe cer așa,
Tu pierzi una câte una stelele din salba ta.
Te-ai împodobit, Frumoaso, cu tot ce-i frumos sub soare,
Și zâmbești cu ochii umezi de mărire și splendoare,
Arătând șireată pieptul desvelit d-al tău veșmânt,
Și din cer adânc lumina și-admirarea pe pământ.
Norii-n calea ta cu vuiet speriați se-ndepărtează,
Ca tu-i biruiești, Stăpâno, cu puterea ta vitează.
Cât ești tu de bună, Doamnă! Tu, cea cu alai de stele,
Faci cărările frumoase presărând argint pe ele,
Pui vopsea de argint – pe vârful munților întunecoși
Și te legeni blândă-n carul înjugat cu tauri roșii.
Tu te lupți prin întuneric cu-ntunericul, și, plină
De puterea ta, lumina se renaște din lumină.
Tu prin munții cu prăpăstii ți-ai bătătorit poteci
Și cu pieptul alb de fată luminând în cale treci,
Iar dușmanii tăi se-nchină și se umilesc în cale;
Nu atât însă puterii, pe cât frumuseții tale,
Când zăresc ieșind din umbră ochii tăi nebiruiți,
Pieptul alb și fruntea albă și obrajii înfloriți.
Te salut, frumoasă Doamnă, fiica cerului senin,
Inima tu mi-o-ntărește, că din inimă mă-nchin,
Ruga mea să-ți fie-aminte, că din suflet eu trimit-o,
Și când te întorci în ceruri, tu să nu te uiți, iubito.
Imnuri Rig-Veda în traducerea lui George Coșbuc

Energia - In Cultură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai să vorbim puțin despre cultură, sau poate incultură.
Hai să vorbim de-un Minulescu, de-un Someșcu, un Coșbuc
Dar tu nici nu-i citești, o arzi ca prostu’ pe Facebook
Îți zic de Blandiana
Te gândești doar la banana, Roxana și Suzana, ba eu te spun lu’ mama
Când îți zic de Eugen pentru tine-i anonim
Andrei Mureșanu, man, a scris și el un imn
Toma Caragiu, Amza Pellea și Dinică: regii scenei noastre, hai fa-mi o critică
Te crezi că ești deștept, dar tu ești analfabet
În fața mea ești un infect, man, cel mai defect
Deci hai să ți-o spun la modu’ cel mai direct, pune mama pe o carte, până atunci eu îți dau jet.