Gellu Dorian - Eșarfa Din Coșul de Rufe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Treci mai departe de locul în care
acum o sută de ani, exact în acel loc
în care îți arunci țigara, un ins obosit,
numele lui nu are nicio importanță,
s-a oprit și s-a întrebat, oare ce se va întâmpla
peste o sută de ani exact în acest loc
pe care nimeni nu-l ia-n seamă,
nici acum, nici atunci n-a stârnit curiozitatea vreunui ins,
deși este la fel de bun ca oricare altul
de oriunde din lume.
dar și aceasta este o iluzie,
acum mor milioane de oameni, chiar în această secundă,
unii nici nu știu că mor,
alții nici nu și-au dat seama că au trăit,
cei mai fericiți sunt cei fericiți cu adevărat, dar lor
nu li se întâmplă nimic,
nici măcar să se gândească la un ins de acum o sută de ani
care s-a întrebat ce va fi acolo, în acel loc, peste o sută de ani,
lor, o sută de ani li se pare puțin,
nici veșnicia nu li se pare imposibilă,
ei nu au simț,
au doar inimă în care au burdușit un soi de fericire
la care nici măcar ei nu se gândesc,
pentru că fericirea nu prea le dă răgaz să gândească,
nici nu știu dacă s-au născut, dacă s-au trezit,
dacă mai sunt ei,
dacă mâine va fi mâine,
dacă mâine va fi mâine continuu,
în timp ce ziua de ieri s-a făcut scrum,
așa cum la capătul țigării insul de acum o sută de ani
s-a scuturat la atingerea degetului de aer pe care
Dumnezeu l-a lăsat peste țigara de după care a dispărut.
și aceasta nu mai este o iluzie,
nu mai este nimic.
și totuși,
după o sută de ani, în acest loc, aici, unde eu cred că este imposibil
să trec mai departe, pe la prânz, atunci,
ce va fi,
ce se va întâmpla,
și asta mă face atât de trist,
atât de trist, atât de trist,
încât intru să trag o vodcă din care, fără nici să gândesc, apare
în ușă insul de acum o sută de ani,
care, la rândul lui, trage o vodcă,
mă privește în ochi și-mi spune,
ne vedem după o sută de ani,
și pleacă.
și în acel moment știu sigur ce va fi aici, în acest loc,
peste o sută de ani,
știu și asta mă face atât de fericit,
încât nu vreau să mai știu nimic de mine,
aruncat în viață
ca într-un coș de rufe eșarfa cu care oricând
pot să mă leg de gâtul oricărei femei.
dar și asta, desigur, e o iluzie,
și asta mă face atât de fericit,
încât, privind peste o sută de ani, îmi zic,
o viață tristă plină de fericiri,
nu mă omorî și mâine,
așa cum m-ai ucis și azi,
când nu știu, habar n-am ce va fi aici
peste o sută de ani.

cos de rufe – Versuri.pro

Gellu Dorian - Eșarfa Din Coșul de Rufe