Keed:
A fost odată
Un băiat frumos
Cât de cât elegant, nu-i păsa
Decât de școală
Spălat, aranjat
Educat, bine-mbrăcat de ma-saaa
Până a-nceput să facă Rap
Și să se-mbrace larg
S-a ras în cap, a luat-o razna și s-a tatuat
Făcea combinații cu telefoane și acarete
Înjura, bea, scuipa, se bătea, dădea țepe
Dar ei aveau un plan, cât slab pentru băiat
Când o să fii mare, o să fii doctor sau avocat
O să le-am, ne-am
Că devenise un golan, dădea cu zilele pe-acasă, nu producea niciun ban
N-avea un vis
Da’ nu părea prea sigur pe el
Asta până a plecat din cartier
Să-și vadă de drumul lui
În cap cu nebunia
Visul lui American, realizat în România.

Keed (Refren):
Iartă-mă, da’ am plecat, mama
M-am săturat să-mi fie teamă
Te rog, nu mă judeca, mama
Da-mi pregătesc să fac ceva cu viața mea, mama x2.

Nosfe:
Oare o să fiu un tată bun, dacă am fost un copil rău?
Mi-am pus întrebarea când am plecat din căminul tău
Știu că nu te sun atât de des
Dar tu știi cum sunt și cât muncesc
Nu mai spune să mă odihnesc
Știi că n-o să pun capul pe pernă decât dacă o să reușesc
Fiindcă umblu după bani, mama
Scriu versuri cum scriai și tu la vârsta mea, mama
Timpul a trecut, sunt băiat mare
Aș vrea să fiu din nou copil să fac o singură schimbare
Dar la câte am trăit împreună, nicio copilărie n-ar fi fost mai bună
Îți mulțumesc pentru casetele cu Michael Jackson
Și pentru toată muzica-n tom din casă
Iartă-mă că n-am mereu răbdare și s-nervos
Sunt mereu pe fugă, stilu’ meu e pretențios.

Keed (Refren):
Iartă-mă, da’ am plecat, mama
M-am săturat să-mi fie teamă
Te rog, nu mă judeca, mama
Da-mi pregătesc să fac ceva cu viața mea, mama x2.

Super ED:
Nu e vina mea, mama
C-am ieșit așa de spațial
Un introvertit?????
Un extrovertit libertar
Și-am atâta dragoste-n mine
Dar sunt consumat de durere
Și momentu-i risipit
Între furie și plăcere
Sunt slab, da’ am și putere
Și atunci când sunt puternic
Iubesc fără bariere, vorbesc greu fără perdele
Nu mi-e frică de ligheeeeelee, ooooo
Nu face zi ca știa, îți jur, mama, să mor iooooo.

Keed (Refren):
Iartă-mă, da’ am plecat, mama
M-am săturat să-mi fie teamă
Te rog, nu mă judeca, mama
Da-mi pregătesc să fac ceva cu viața mea, mama x2.

Mai ieri, Gavrilă,
Fără nici un pic de milă
Cum era pornit pe sfadă,
A tras mâța rău de coadă,
Altă dată c-un pietroi,
A rupt lala la rățoi
Și-n razorul de la poartă
A zvârlit cu apă fiartă
Peste flori,
Veștejindu-le din zori.

Tot așa ca pe-o nimica,
Sfarmă cuiburi de furnică
Și se cațără să strice
Cuiburi mici de pitulice.

Dacă are-o haină nouă,
Până seara-i ruptă-n două.
Da cu praștia-n fereastră,
Rupe florile din glastră,
Urlă, miaună și rage
Și-n găini cu arcul trage.

Pe-un copil mai mic când vede,
Să-l smucească se repede.
Eu mă dau mai la o parte,
Să vă las judecători:
E frumos ce face, ori
Nu prea știe să se poarte?