copii uitati – Versuri.pro

Eczistent feat FT. Sob - Pierdut în Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Resuscitat de șoapte se aud ușor în noapte
Fapte neterminate, lasă-te de mult în spate
Cu toate că poate nu-mi dau seama când greșesc
Totuși, am un drum în viață care singur l-am ales
Am mers, am scris, am șters, am mai făcut un vers
Invers, mă simt, dar totuși parcă totul e imens
În această lume cu acest trai jegos
Mă simt de parcă totul în jurul meu este cu susul în jos
Serios acum…
Gânduri tot mai serioase
Scârboase sunt momentele proaste ce nu vor să te lase
În spate de-a lungul timpului cu greu
Mereu plângând și întrebând de ce nu am și eu
E greu să îți dorești
Și totuși să nu ai nimic
De mic am visat că voi avea tot ce voi vrea
Dedic aceasta tuturor celor care au fost lângă mine
Și m-au ținut mereu pe picioare.

Refren:
Pierdut în amintiri vii, ale unor copii
Uitați cu timpul și care nu vor mai fi
La fel, niciodată
O poartă în timp s-a deschis
Ducându-mă înapoi în trecut ceea ce-am scris } x2

Am scris, am pus suflet, m-am întors și-am zis
Că de acum încolo nu mai accept vreun compromis
Că prin vis văd numai zile negre acum în fața mea
Așa că zilele însorite au plecat de multe deja
Nu mai are niciun sens, încă mai pot să mai dau un vers
Pierdut într-unul întunecat contrast
Cu zâmbetul șters
Nu mai sunt ce-am fost
Nu mai are niciun rost
Nu mai plâng așa de des
Nu mai sunt un copil prost
Sătul să mai zic ce va mai fi
Așa că zi în ochii mei
Tot copii demoralizați de acel banal normal
Că încep să plâng în genunchi
Demoralizați pe chip uman
În curând n-o să mai pot
Să mă arunc de la etaj
De gram impuls
În acea stare
Prin mesaje așteptând milă
Lovit cu silă va fi foaia că am zis:

Refren:
Pierdut în amintiri vii, ale unor copii
Uitați cu timpul și care nu vor mai fi
La fel, niciodată
O poartă în timp s-a deschis
Ducându-mă înapoi în trecut ceea ce-am scris } x2

Regăsindu-mă ușor în aceste clipe grele
Nu vreu să fug de trecut și de amintirile rele
Vreau doar să scap de ele
Asta dacă e posibil
Și nu vreau să vă aud acum că sunt penibil
Pot deveni într-o secundă sau două
Când vă ceream ajutorul, voi vă faceți că plouă
Am tras de unul singur
Să știți, nu mi-a fost ușor
Am învățat să primesc optimist în viitor
Mă cuprinde acum
Nu-mi înțeleg prezența
Gândind că mâine vom opri înfloru și florența
Aici e totul vag, lipsit de orice ramă
Suntem pe cont propriu
Nu avem nevoie de voi, mă
Înțelege, am numai 17 ani
Și vreau să știu că nu am crescut la fel ca ceilalți copii
Am dat peste multe pe parcursul vieții
Și chiar n-am venit aici
Să vă dau vouă lecții.

Refren:
Pierdut în amintiri vii, ale unor copii
Uitați cu timpul și care nu vor mai fi
La fel, niciodată
O poartă în timp s-a deschis
Ducându-mă înapoi în trecut ceea ce-am scris } x2

Tokio Hotel - Copii Uitați (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doar o zi normală
Străzile au intrat în cimitire
Traseurile au fost scoase
Căutarea a fost dezaprobată
Așa am colindat toată noaptea
Ei au pierdut lupta
Ei nu m-au protejat
Nimeni nu m-a protejat.
Pierdut așa singur
Născut dar nimeni nu știe
Am ieșit din proprietatea lor
Copilărie pierdută
Nu am avut niciodată un nume
Lumea cred că aduc păcate
Vreau să sparg lanțurile tinereții
Copilărie pierdută.
Ei văd
Ei ating
Frumos
Doar plăcere noi atingem
Ei râd
Și plâng
Aș vrea să trăiesc aici
Doar eu și tu.
Ochi fără lumină
Obosiți și plecați
Nu am fost îmbrățișat
Am fost speriat de fiecare față
Viața dezgustată
Speranță pt moarte.
Pierdut și singur
Născut dar nimeni nu știe
Am ieșit din proprietatea lor
Copilărie pierdută
Eu n-am avut niciodată un nume
Lumea cred că aduc păcate
Vreau să sparg lanțurile tinereții
Copilărie pierdută.
Ei văd
Ei ating
E frumos
Doar plăcere noi facem
Ei râd
Și plâng
Aș vrea să trăiesc și eu acolo
Eu cu tine

Tokio Hotel - Vergessene Kinder (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Copii uitați.
O zi absolut normală
Drumul devine un cimitir
Urmele sunt neclare
Nici nu le poți găsi
Rece este noaptea
Cine îngheață este slab
Nimeni nu îi aude
Nimeni nu îi vede.
Singuri și pierduți
Născuți invizibili
Înghețați încă de la primul strigăt
Copii uitați
Cu nume necunoscute
De lume exilați
Copii uitați
Ei văd, simt și înțeleg
Exact ca noi
Și ei râd, și plâng înainte de viață
Exact ca noi.
Ochi fără noroc
Toate visele sufocate
Panică dinaintea luminii
Și frică de orice chip
Îndoiți.. nu cunosc pe nimeni
Timpul nu îi vindecă.
Singuri și pierduți
Născuți invizibili
Înghețați încă de la primul strigăt
Copii uitați
Cu nume necunoscute
De lume exilați
Copii uitați
Ei văd, simt și înțeleg
Exact ca noi
Și ei râd, și plâng înainte de viață
Exact ca noi.
Totul ar trebui să fie altfel
Totul ar trebui să fie altfel.
Noi vedem, simțim și înțelegem
Exact ca voi
Și noi râdem, și plângem înainte de viață
Și noi vedem, simțim și înțelegem
Exact ca voi
Și noi râdem, și plângem înainte de viață
Exact ca voi

Tokio Hotel - Copii Uitați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doar o zi obișnuită
Străzile au devenit morminte
Urmele au fost șterse
Căutarea a fost dezaprobată.
Noaptea este așa de rece
Cel slab pierde lupta
Atât de mulți dintre ei acolo
Nimănui nu-i pasă.

Refren: Pierduți și așa de singuri
Născuți dar nimeni nu știe
Lăsați pe cont propriu
Copii uitați.
Nu veți auzi nici un nume
Pe ei pică toată vina
Prea tineri ca să se elibereze
Copii uitați.

Ei văd, ei simt
Crede-mă, la fel ca noi toți
Ei râd și plâng
Vor să trăiască aici la fel ca mine și ca tine.
Ochi fără lumină
Săturați de atâtea despărțiri
Nu au fost niciodată îmbrățișați
Și le este frică de fiecare om
O viață prefăcută, simțindu-se morți.

Ei văd, ei simt
Crede-mă, la fel ca noi toți
Ei râd și plâng
Vor să trăiască aici la fel ca mine și ca tine.
Nu ar fi trebuit să fie așa
Nu ar fi trebuit să fie așa…

Noi vedem, noi simțim
Crede-mă, la fel ca tine
Noi plângem și râdem
Vrem să trăim aici.
Noi vedem, noi simțim
Crede-mă, la fel ca tine
Noi plângem și râdem
Vrem să trăim aici
La fel ca tine…

2Aksandros - Prunci Uitați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Plâng și se consumă, înduplecate,
Existențele își duc uscate
Gândurile în altă parte,
Lacrimi scurse-n răni adânci, aparte.
Viața plânge, plânge și Moartea,
Dumnezeu își blestemă soarta,
Cu toții plâng și se jupoaie,
Le curg lacrimi de sânge șiroaie.
Dar ei râd, cauza suferinței,
Fără nume, fii umilinței,
Copiii uitați prin cimitire,
Fără cruce, fără amintire.
Se învârt în jurul Tatălui,
Doar El lumină le-a mai fost,
De-ar știi copii viața omului
N-ar mai cere un rost.
Și-L trag de barbă cu mâini plăpânde
Întrebând cu glasuri morbide:
„Tată! De ce plângi când ne vezi râzând?
Nu asta toți oamenii or fi vrând?”.
Dar Dumnezeu nu le răspunde,
El din cimitire le aude
Trosnetele oaselor uscate
În pământ afundate si uitate.
Se simte de parcă l-aș avea în față,
Un prunc uitat, înmuiat în sânge închegat,
Suflete nevinovate, spânzurate de-un fir de ață,
Dansând pe cruci de adieri purtate.
Aș vrea să fug cât mai departe
Să uit a oaselor trosnete ecou
Sub genunchi și plame, trupuri îndurerate,
Prunci uitați sub un cavou.
Dar Dumnezeu mă trage înapoi la El
Să plângem amândoi, înălțând o lumânare
Pentru cei ce sunt mai sfinți ca El,
Pentru râsul sufletelor care nu mor.