copii soldati – Versuri.pro

David Bisbal - Soldat de Hârtie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Există un loc unde nu este soare,
doar durere,
fără cale de întoarcere, nici direcție.
Trebuie să lupți.
Nu, nu au crescut și au deja curaj,
nu au trăit și mor din greșeală,
și jocul lor este distrus de foc, sunt copii.
Cine ți-a pus în mâini ura ca și cadou?
Cine cu atâta ură te rănește?
Cum a putut inocența să se transforme în distrugere?
Cine ți-a furat lumea într-un foc de armă?
Cine i-a pus preț vieții tale?
Cum trăiește conștiința cu atâta durere?
Spune-mi cine, cum și de ce, soldat de hârtie.
Nu sunt din plumb,
pielea lor este reală,
1001 vor cădea.
Nu, nu contează vârsta,
ei vor suferi,
este un glonț în plus.
Nu, nu au crescut și au deja curaj,
nu au trăit și mor din greșeală,
și focul le distruge jocul,
sunt copii ai fricii.
Cine ți-a pus în mâini ura ca și cadou?
Cine cu atâta ură te rănește?
Cum a putut inocența să se transforme în distrugere?
Cine ți-a furat lumea într-un foc de armă?
Cine i-a pus preț vieții tale?
Cum trăiește conștiința cu atâta durere?
Spune-mi cine, cum și de ce.
Cine ți-a pus în mâini ura ca și cadou?
Cine cu atâta ură te rănește?
Cum a putut inocența să se transforme în distrugere?
Cine ți-a furat lumea într-un foc de armă?
Cine i-a pus preț vieții tale?
Cum trăiește conștiința cu atâta durere?
Spune-mi cine, cum și de ce, soldat de hârtie.

Alexandru Macedonski - Leat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Soldații înșirați la rânduri
Formați pe strade spalier
Și scăpărau scântei la soare
Din baionetele de fier!
Torent trecuseră la mijloc
Comunele întregei țări,
Că-și adusese fiecare
Prinosul ei pentru serbări.
Dar când cu steagurile-n frunte
Pășiră „Micii Dorobanți”
Cu ofițeri cu săbii trase
Și cu sergenți adjutanți.
Soldații înșirați la rânduri,
Uitându-și disciplina lor,
Cu toți strigară într-o voce
Un „hura!” lung răsunător!
Iar un caporal de lângă mine,
Văzând pe-o loază de băiat
Încovoiat sub greaua pușcă,
De-nduioșare-i zise „Leat!”.
11 mai 1881

Underman - Copilul Războiului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mor fin c-o plină
Seringă de mizerie
Înfiptă-n splină
Dependent de adrenalină
Cu acțiune fină
Ajung să țin piept unor spasme născute din propria vină
Incapabil de pozitiv în retină
Împing venin în această victimă senină
Copil crescut la pieptul zeilor ce nu cunosc reproșul
Ares Colosul
Stârnește potopul peste orașul nostru
Ale mele origini
Găsesc sprijin
În inimi
Afectate la creație
Grație
Unui cuantum de timp mai sângeros decât perioada de mizerie
Eroarea universală aplică un minus pe această ecuație
Numită o mărime treptat tensiunea crescându-i intensitatea ca-n legea lui Ohm
Din stadiul de piatră,
Obiect contondent din os urmat de săgeata
Ce alimentată
De forța macră
Despică ținta vizată
Trec pe laser
Și-n infraroșu observ monstrul
Îngrozind proorocul
Pașim lent prin secole mai devastator ca focul
Ce prin geneza lui a generat convenții-n Geneva
Cine-i va cerceta
Gena încercând a-ncarcera
În viteză
Va sfârși autodistrus sprijinindu-și singur proteza
Virusul nu-l poate leza
Incapabil să distrugă această scursură
Produsă
Din sursa
Opusă
Scursă
Din ură smulsă
Negativă ce de mii de ani prinde pe pozitiv crusta
Mecanismul perfect se prăbușește-n plină glorie
Decelerând substanțial marșul civilizației umane prin istorie.
Percep
Că pricep
Mai corect să creeze moarte constant
Se-narmează și-apoi își invită aproapele la dans
De-acum se acoperă treptat cerul
Și eu m-aplec către pământ
Cu palmele la urechi știind că-n curând
O să crape fierul
Trecutul nostru e sculptat adânc în ADN
Clotind celule criminale
În propriile artere
În care se cuplează gene
Cancerigene
Pentru mințile pașnice ce de la o vreme
Prin evoluție
Au găsit o nouă soluție
Stârnind etape noi de haos și revoluție
Pe-acest soldat nu se-așterne decât praful de pușcă
Și răul ce rage ca o fiară ce treptat își distruge propria cușcă
Pe mine mă mușcă
Și-n porii mei intră celule bolnave
M-aduc stare s-asasinez orice-mi iese-n cale
Când eu trag, chestia asta scoate fum
Consum
Piese de artilerie cu garnituri din carne de tun
Din care fac săpun
Marș
Constant în sevraj
Scenele astea-ți lovesc rezistența
Însă lor le dau curaj
Urmez ordine
Constant înconjurat de mine
Ce nasc dezordine
În școli primare-n care ăștia nu mai învață decât împărțire
La doi, la trei
Sau mai nou la cel mai puternic dintre ei
Capabil să jongleze fiarele nopții
Ia proporții
Și-n curând morții
Vor sparge lacătele porții
Încercând să-și schimbe sorții
În mai multe porții.
O sursă constantă de extindere
Pentru interbelii
Te sperii
Pe ce criterii
Și-au clădit ăștia atâtea imperii
Ard muniții-n arte
Ce nu zac acum în nicio carte
Mesajul lor vine din spiritul antic în mare parte
Continuăm în indignare
La indigo acești copii trag cu ură-n soare
Înarmați de mici cu arme ce-i depășesc la înălțime
Înfig în mulțime
Moarte trăind înconjurați de ficțiune
Dirijați prin portavoce au port-arma în ochi far’ de spaimă
Sfarmă trupuri de soldați și piatră-n posturi de control pentru eterna faimă
Mințile modelate
Pe care cartușe-mproșcate
Le sculptează tehnic
În scop nemernic
Și de multe ori doar sub un impuls puternic
A treia lume zace-nfometată
Constant manipulată
Dar nu ezită a scuipa mercenari pe bandă rulantă
De-ndată
Ce flăcări ale revoltei cuprind pajiști uscate
Într-un lung șir de-atentate
Blestemate
De sufletele uitate
Este un scenariu fără sfârșit ce se scurge printre noi
Că suntem toți o apă și-un pământ ne autodistrugem formând noroi.