Bitza - Copii Îmbătrâniți Înainte de Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bitză – Copii Îmbătrâniți Înainte de Timp
Suntem cei care am crescut cu soia în voia,
Celor care au spus mereu cu teamă: Uite-i pe ăia!
De-aia suport ușor ploaia abătută peste noi, nici aia,
Nu poate decât să-mi ude foaia,
Nu să-mi doboare spiritul, căci altul este cel care rămâne doborât,
Din înaltul fanteziilor obosite de traumatizantul zilnic, epigonic rămâi în întuneric, sting
Lumina, în lumea care erai un slab
Dacă spuneai: Mă doare și tare atunci când reușeai să-ți iei rația de mâncare din alimentare.
Mi se pare că sunt ca un soldat pierdut în neagra disperare,
Încrezând doar în icoana bine-făcătoare.
Furată sau distrusă, sau coruptă de o minte prefăcută în scrum,
De prea mulți ani, să o mai țină minte o mână de pustani trecuți prin ani.

Refren:
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbătrânit înainte de timp
Îmbrăcați în aceleași uniforme albastre,
Același alb, murdar din zilele foaste, aceleași flori murdare din aceleași glastre,
Aceleași întâmplări, aceleași minți sihastre din aceleași castre,
Aceeași izolare, aceeași frică animalică, aceeași teamă și prudență, aceeași panică.
Când îți furai cărți din casă și le dădeai pe o bomboană sau o gumă Turbo pentru că n-aveai,
Mulți au trecut, mult prea ușor prin această perioadă fără viitor.
Eu n-am uitat încă, sunt mulți ca mine și din păcate încă nu sper la mai bine,
Plină-mi sunt emisferele numai de rele,
Sunt zilele în care mor încet speranțele…
Cu toate astea trec prin viață zâmbind, suntem copii îmbătrâniți înainte de timp.
Aș vrea să pot să simt invidie sau ură pentru pustanu’ care duce azi un Mars la gură,
Sau să-l fac să înțeleagă fără să-i spun, că noi mâncam o ciocolată numai de Crăciun,
Îmi amintesc și acum ambalajul eugenilor, îmi amintesc și acum gustul lor, dor
Multe lucruri ascunse în gânduri nepătrunse ale unei generații reduse,
La speranțe apuse, la cuvinte nespuse, la învățat, la școală de la minți supuse,
Distruse în timp de căi impuse în r’gin
De către oameni care în bezna iadului se sting tănjind,
La o cerească iertare că Dumnezeu e mare, fără să își dea seama că în continuare…
Rai sau iad vom fi acolo rânjind, copii îmbătrâniți înainte de timp.

copii imbatraniti – Versuri.pro

Bitza - Copii Îmbătrâniți Înainte de Timp