https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/aleksandr-puskin-ancearul https://versuri.pro/aleksandr-puskin-ancearul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=7285 →]]> Într-un pustiu uscat, zgârcit,
Întelenit și ars de soare,
Ancearul sta ca un cumplit
Strajer, stingher în larga zare.
În ceasul rău l-a-nfiripat
Natura stepelor, haina,
Și cu-n venin l-a adăpat
Din frunze pân’ la rădăcină.
Și picuri de otravă curg
Din coajă, când dogoarea-i vie,
Și se-ncheagă în amurg
Într-o rășină străvezie.
Nici păsări și nici tigrul chiar
Să vină-n preajma-i nu încearcă,
Copacul morții vântul doar
Îl atinge și de boli se-ncarcă.
Din zări vreun nor de s-a desprins
Și i-a stropit coroana deasă;
Din ramuri, pe nisipu-ncins
Se scurge-o apă veninoasă.
Un om, chemând un om i-a spus
Spre-ancear să plece-n câmpuri arse,
Și-acela și porni, supus,
Și cu otravă-n zori se-ntoarse.
Aduse-un ram cu moarte foi,
Rășina cea ucigătoare;
Și fruntea-i galbenă șiroi
Era de-o rece, grea sudoare.
Și bietul rob abia a prins
La cort s-ajungă-n grabă mare,
Și, mort, stăpânului nenvins
I se-ntinse la picioare.
Iar prințul își unse cu venin
Săgețile-ascuțite bine,
Și moarte răspândi din plin
Cu ele-n țările vecine.

]]> https://versuri.pro/aleksandr-puskin-ancearul/feed 0