copaci infloriti – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Balul Pomilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,
Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,
Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii,
Stând gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.
Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarăși vin la loc,
Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome,
Împrăștie în aer, danțul acesta ritmic de fantome,
Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de noroc.
Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea,
Și astfel umbrele căzute pe pajiște par mantii grele
Zvârlite de dănțuitorii ce au rămas numai-n dantele,
În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.
Pe gura scorburilor vântul plecat a deșteptat un cânt,
Și-nvoalte mâneci horbotate se-ntind ușoare să salute
Preludiul acestei stinse și dulci orchestre nevăzute,
Și-apoi cu reverențe pomii s-au înclinat pân’ la pământ.
Ghirlănzi de flori îi leagă-n treacăt și-un arc sub fiecare ram
Boltește-albastre perspective, sub care alte cete ninse
Coboară pe pământ din ceruri, venind cu candele aprinse
Să facă și mai albă noaptea acestui alb epitalam.
Așa-s în clipa asta toate, dar mâine albii cavaleri,
Despodobiți de-atâtea grații, ce le-mprumută luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caișii, zarzării și prunii,
Banalii pomi din fața casei, ce-i știu de-atâtea primăveri.

Costel Zăgan - Învierea Timpului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E magie, dragă Kitty,
nu poezie,
toată
faza asta
cu
pomii înfloriți,
gata
să salte
pământul
la
cer.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

George Topirceanu - Aprilie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Și zarzărul, și vișinul, și perii)
Stau gata să se-nalțe din tulpini
Spre cerul primăverii.
Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Și cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.
Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, ușoare,
Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare.
Ah, fetele — și mai ales cucoanele —
Când vine primăvara
Sunt dulci și colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaștri tare,
Și gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical.
Un mic vârtej, copil al Neființei,
De-a curmezișul străzii rătăcit,
Nebun în jurul lui s-a răsucit
Să-și prindă coada galbenă cu dinții.
Departe, în azurul dintre nori,
S-arată bifurcat pe cer
Un șir subțire de cocori,
O escadrilă de pe vremea lui Homer.

E. M. I. L. - Copacii Înfloriți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Copacii înfloriți.
Nu pot, nu pot, nu pot, nu pot
Nu pot, nu pot să cred
Că tu gândești așa urât
Total într-un alt sens
Eu știu c-aș vrea să văd mereu
Doar oameni fericiți
Aș vrea să merg pe străzi
Și să admir copacii înfloriți.
Da, da, da, da, copacii înfloriți
Da, da, da, da, copacii înfloriți
Da, da, da, da, copacii înfloriți
Da, da, da, da, copacii înfloriți.
Eu nu vreau bani, nu vreau nimic
Vreau doar amorul împlinit
Privesc în marea tulburată
Din conservă degradată
Țin berea rece la nisip
Să se-ncalzească și ea un pic
Și n-am nevoie de nimic, doar de copacul înflorit.
Da, da, da, da, copacul înflorit
Da, da, da, da, copacul înflorit
Da, da, da, da, copacul înflorit
Da, da, da, da, copacul înflorit.
Nu pot, nu pot, nu pot, nu pot
Nu pot, nu pot să cred
Că tu gândești așa urât
Total într-un alt sens
Eu știu c-aș vrea să văd mereu
Doar oameni fericiți
Aș vrea să merg pe străzi
Și să admir copacii înfloriți.
Da, da, da, da, copacii înfloriți
Da, da, da, da, copacii înfloriți
Da, da, da, da, copacii înfloriți
Da, da, da, da, copacii înfloriți