https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/adrian-paunescu-copac-si-frunza https://versuri.pro/adrian-paunescu-copac-si-frunza#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4984 →]]> Copac și frunză.
Rugăciune fac
și o țin ascunsă,
vreau să-ți fiu copac
și tu mie frunză.
Când frunza sărută copacul
la moartea din fiece an,
e parcă ursit să se-ntâmple
același complex freudian.
Ce vârstă mereu îi separă,
ce timp de la el pân-la ea?
Și totuși copacul găsește
în frunză, renașterea sa.
Și ea-i cade încet la picioare,
robită furtunilor reci,
și-arată, în felul cum moare,
că-i e credinciosă pe veci.
Iubirea-i mereu vinovată,
secret nevândut nimănui,
gravidă e frunza când poartă,
în sine semințele lui.
Copacul o naște și-o crește,
iubire, pedeapsă, coșmar,
iar ea, și murind, se închină
copacului ei tutelar.
Copacul o ține în brațe
și-n vânt o frământă frumos,
iar când nu mai are putere,
cu jale o scapă pe jos.
Și-atunci disperat o sărută,
prohod nupțial delirant,
el, fiu și părinte și frate,
și singurul frunzei amant.
Și nu știu de ce mi se pare
acum când lumina scăzu
că-n fiece braț simt o creangă
și frunza aceea ești tu.

]]> https://versuri.pro/adrian-paunescu-copac-si-frunza/feed 0