confuzii – Versuri.pro

Michelangelo - 286

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Atâtea gânduri de confuzii pline
În anii vieţii mele care-apune
Ar trebui într-unul să se-adune:
Făr’ de mine spre eternităţi senine.
Dar ce pot, Doamne, când nu-ndrepţi spre mine
Nespusa floare-a voiei Tale bune?

Cosmin 13 - Concluzii și Confuzii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Metaforic sunt un șarpe ce gustă din propriul venin
când, de fapt, progresul propriu se numește „declin”
ca nu cred în destin
omul greșește totul, ca un creștin evreu în fața unui muezzin
o duzină de probleme imaginare, nicio scuză
cum să fii nevinovat când și timpu’ te acuză
și te roade în interior la fel ca foamea și banu’
bucăți de răutate îți intră direct în craniu’
și ajungi să nu înțelegi nici măcar aproapele
când depărtele ție, frate, apoi închizi pleoapele
și totu’ dispare, dar apar altele
în parte de la treaba cu bancomatele
îți vor întoarce spatele
se întâmplă chestii ce nu tre’ să se întâmple
timpu’ rege trece rece, dar clepsidra nu se umple
dar dacă se umple, se umple cu acid
se formează mental un zid, individ peste individ
atunci de ce pierdem ani din viața noastră
să-i căutăm pe alții și apoi nimicul, chiar suntem varză
și când e vorba de putere
materialismul trece prin două emisfere
și în ego doar tăcere
mulți doar formează un ecou, ori
cine dictează repriza și creează un cor
asta e omologare și conformism
ca celelalte animale, hormism
totul cade în tenebre
cine crede doar propagă minciuna
ca un daltonist printre zebre
în viață nu există concluzie
sfârșitul unor cauze este doar o confuzie
sistematică printre și prin oameni,
ca și în fața unor drame rațiunea doar doarme

O. N. - Și Ce Dacă?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

fsss.. star. fss.. fss..
Începutul s-a speriat de sfârșit
Fac întuneric într-o cameră luminată cu-n chibrit
Dar e prea frig
Și-ți șoptesc cât ești de minunată
Dar e prima dată când te văd schimbată
Pierzi printre degete aerul răsfirat
Îți aduc aminte c-amândoi am fi respirat pe faleza unor nori goi
Am fi umplut cu zâmbete din noi
Și ce dacă am căzut printre flori
Am prins în palme culori și le-am aruncat peste ploi
Privești îngândurată după un loc ciudat c-o mască cu cască
Dar iubirea lor nu e perfectă și parcă lumea e-nceată
Dar reflectă cortina aplecată după altă marionetă
Și ridicată în pat vede îngropat în zăpadă dând din cap
Ca s-a topit pentru ultima dată ecoul sculptat pe o pajiște albastră plină de flori
Parfumezi fiole la fiecare acord alungat din vioară
Și visezi culori când nu dormi
Apusul îți șoptește prostii
Visezi că zbori spre oftaturi vioi ce presar în clipa
Sunt departe fulgii argintii, ignoră frica
Acum mâna mea îți lipsește
Lipește-ți obrajii de palma mea
Și privește cum fug de lângă paharul cu apă lăsat gol pe verandă
Ea îl spală, el îl calcă
Stă în genunchi și pleacă
Simte că răsăritul din ochii lui în asfințitul ei se-neacă, ei se-neacă, ei se-neacă..
O să ne spunem adio dar grăbit iese
Dorește măcar să-i mai pese
EA-L IUBEȘTE
zâmbetul firav îi șoptește: SUNT SIMPLE ILUZII
Alergăm prin frunze plini de confuzii
SUNT SIMPLE ILUZII
Și ce dacă ne iubim, suntem confuzi
Și tot noi ne rănim
O să ne spunem adio dar grăbit iese
Dorește măcar să-i mai pese
EA-L IUBEȘTE
zâmbetul firav îi șoptește: SUNT SIMPLE ILUZII
Alergăm prin frunze plini de confuzii
SUNT SIMPLE ILUZII
Și ce dacă ne iubim, suntem confuzi
Și tot noi ne rănim, ne rănim, ne rănim.
Nu-ți cere iertare, te-ai îndrăgostit
Acum timpul bate grăbit
Și parcă simt cum se preling pe pereți frânturi din gânduri pierdute în primele rânduri
Dar ei se iubesc și stilouri aiurite mâzgălesc grăbite
Prea profund pășesc în plină noapte, orbesc
Fumul e țigara le arată drumul de odinioară
Dar e briză rece și simți că-i vară
Dar prin tristețe-și trece valul
Curge din cer, pe brațele noastre se topește
Muști din trandafiri dar nu clipește
Se privesc dar nu-i vorbește
O sărut pe gât și zâmbind îmi mulțumește
Citește în cărți fericite proiectate
Pe diafilme învechite desenează inimioare
Apoi le decupează
Pavează drumul cu mărgele
Îi scapără privirile după zilele din față
Prinse în panouri
El o-nvață să picteze tablouri prin lacrimi de crini
O ferește de spini și o strigă din clipiri
Se-nfiripă destule amintiri
Strabat îngândurați drumuri gri
O peliculă le șoptește poarta unei prostii
Și îngheață de frig
Când ridic capul să-i strig
Zăpada s-a topit
Au crezut că-i mint
Până la urmă ea își iese din minți
Știu că-n seara asta tu mă minți
Aruncă cu cioburi sparte după el
Sunt doar clipe colorate
Vreau să mă iubești fără regret
Promit să fiu singurul tău defect.
O să ne spunem adio dar grăbit iese
Dorește măcar să-i mai pese
EA-L IUBEȘTE
zâmbetul firav îi șoptește: SUNT SIMPLE ILUZII
Alergăm prin frunze plini de confuzii
SUNT SIMPLE ILUZII
Și ce dacă ne iubim, suntem confuzi
Și tot noi ne rănim.
O să ne spunem adio dar grăbit iese
Dorește măcar să-i mai pese
EA-L IUBEȘTE
zâmbetul firav îi șoptește: SUNT SIMPLE ILUZII
Alergăm prin frunze plini de confuzii
SUNT SIMPLE ILUZII
Și ce dacă ne iubim, ne rănim
Și tot ne simțim

Kazi Ploae - Doi Zero Zero Șase

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doi zero zero șase, din nou Kazi Ploae.
Telepatic, apatic, intact tactic
Atac ca-n antichitate, impact antic
La microfon sunt letal,
Ai putea la fel de bine să îi dai unui irakian un tanc
Sunt schematic, prea elastic, intergalactic, vin de departe
Îmi pierzi urma când dau duma
Tu ești un băiat isteț, poate d-aia tragi numa’ huma
Prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre
Sunt ca prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre
Metamorfoza te face să devi sălbatic
Imediat ce dai, vrei, dar te zidești altfel
Totul e amuzant până ți se întâmplă ție
Ție, banii n-aduc fericirea nu știu, dă-mi-i mie
Un topor, două topoare, 3 topoare, patru
Îmi pierd mințile în nopțile în care le caut
Și acum trăiesc confuzii
Căci am luat o supradoză de iluzii
Dar eu sunt ca prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre
Sunt ca prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre