conflict social – Versuri.pro

Mc Tetu - Două Suflete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mc Tetu Mare Indiferență (2010).
Ya! Siko Music România
Asta e o poveste în care banii înving dragostea.
El este un simplu băiat de cartier
Dar așa cum e el să știi că o va iubi mereu
Ea este fata care are mereu bani de hotel
Dar degeaba are bani că e cu gândul la el
Părinții ei nu l-au vrut prima dată
Acum au ajuns să aibă o fată speriată
Speriată, speriată, speriată, cu totul
Crezând că în viața ei a venit din nou potopul
Nu e ușor să iubești pe cineva
Să vrei să îți petreci cu el toată viața
Dar cei care sunt împotriva ta
Sunt tot aici și vor fi întotdeauna
Așa că nu te băga în viața altcuiva
Lasă-l să iubească pe cine vrea
Nu contează dacă va greși sau ba
E mai bine ca tu să îți vezi de viața ta.
Refren 2X.
Banii pot despărți două suflete pereche
Că după aia cei doi să trăiască în regrete
E mai bine să dăm inimi libertate
Și să nu mai judecăm înainte de fapte.
Părinții nu o mai lasă pe fata afară din casă
El tot o sună, telefonul e pe masă
Tatăl ei vede și respinge apelul
Fata întreba cine a fost?
Tatăl zice doar colegul
Băiatul începe să zbiere și să blesteme
Nimeni nu e în jur să-l audă cum geme
Iar formează, intră căsuța vocală
El aruncă telefonul și din nou blesteamă
De ce fata are o familie banală
De ce nu poate să fie ca a mea una normală
De ce nu înțeleg că o iubesc
Și fără fata asta chiar nu pot mai trăiesc
De ce nu mă acceptă așa cum sunt
Chiar dacă pe acest pământ nu sunt un sfânt
De ce nu poate să fie ca înainte
Să o pot alinta dar din două cuvinte.
Refren 3X.
Banii pot despărți două suflete pereche
Că după aia cei doi să trăiască în regrete
E mai bine să dăm inimi libertate
Și să nu mai judecăm înainte de fapte.
Acum băiatul a încetat să o mai sune
Și încet, încet a început să se adune
Inima i-a fost sfâșiată și zdrobită
Dacă te uitai la ea arăta ca o criptă
Fata tot timpul privea pe geam
Dar deja trecuse mai bine de un an
Băiatul a început din nou să iubească
Într-o zi trecea cu nouă prietenă pe la fereastră
Fata când a văzut nu a mai suportat
A scris un bilet de adio și s-a aruncat (Ce păcat, Ce păcat)
Uite ce se întâmplă când pui sentiment în ceva
De asta zic nu te mai băga în viața altcuiva.
Refren 3X.
Banii pot despărți două suflete pereche
Că după aia cei doi să trăiască în regrete
E mai bine să dăm inimi libertate
Și să nu mai judecăm înainte de fapte

George Coșbuc - Fatma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În faptul dimineții, prin parc, îngândurată,
Se plimbă visătoare Fatma, frumoasă fată
A marelui Ben-Omar, califul din Bagdad —
Iar tinerele-i plete de peste umeri cad
Pe piept, și ea le prinde mănunchi în alba-i mână.
Zâmbind s-așază fata aproape de fântână
Pe-o lespede de marmor, privind cu gândul dus
La gura de balaur ce-azvârle apa-n sus.

Tiptil atunci, din umbra tufișului răsare
Nin-Musa, rob din Yemen. El iese din cărare,
S-apropie de fată, o prinde pe furiș,
S-apleacă, o sărută și piere prin tufiș.
Fatma răsare-n țipet, de spaimă-ngălbenită.
— „El are fes ca-n Yemen și haina zdrențuită!” —
Și grabnic eunucii se-nșiră, urmărind
Ca șerpii prin tufișuri pe Musa-Nin, și-l prind.

Fatma plângând se duce la tată-său și-i spune:
— „Voi pune servitorii să-l bată! Și voi pune
Să-l târâie de-a lungul Bagdadului, legat
De-a calului meu coadă, de-a celui mai turbat!
Mișelul!” Și Ben-Omar izbește cu piciorul
Și dă un semn. În lanțuri legat, cutezătorul
Nin-Musa intră palid, cu ochii la pământ
El are fes ca-n Yemen și-o zdranță de veșmânt.

Fatma stă rezimată de-al tronului pilastru,
Și sclavul stă nainte-i. El are fes albastru,
Și-albaștri are ochii, d-un farmec dureros;
E tânăr și e palid și-așa e de frumos!
S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul,
Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mână iataganul;
— „Acesta e?” Și fata se-ndoaie puțințel:
— „N-a fost acesta, tată! — Să nu lovești în el!”

Parazitii - Care Pe Care

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lume rea, dă-i şi loveşte, nu lăsa, tu sau el,
asta-i regula, ură şi răzbunare,
peste tot e care pe care,
toţi sunt duri şi supăraţi cu nervi la pământ,
şi fac pe nebunii, e rău şi-aşa? păi da.
Nu v-ajunge cât faceţi spume, acuma pe bune,
sunteţi chiori, nu vedeţi că pute de rău ce e,
vă bateţi pe bani, să iasă mare, merită oare?
pentru o hârtie ca asta dinaia, de altă culoare,
mică sau de valoare, să ne batem, să rupem, să dăm unde doare,
să fim care pe care, merită oare? daaaaa.
e mâncătorie, mâncătorie mare,
care pe care, e care pe care,
ăştia vor, vor să ne omoare,
să-i dăm jos, să-i luăm la întrebare,
care pe care, e care pe care,
banul şi pumnul astea au valoare.
Bagă-ţi nasul la altul în treabă,
să vezi ce iese, o mişcare,
şi te loveşti de tare, se uită chiorâş,
dă în tine, şi vrea să ştie, dacă ţi-e bine.
toţi se uită chiorărând, să-i iau la bătaie.
sa-i tac, care-i mai tare rămâne-n, pe cea mică,
pune mâna pe el, da-i de-l strică,
dă-i peste bot, ca n-are loc lângă tine,
şi mai bine, să cadă din picioare.
dă-i să te care, e care pe care.
Care pe care, e care pe care,
care pe care, e care pe care.
Am înnebunit, capul nu ne doare,
şi asta-i grav, e problemă mare,
suntem chiori de felinare,
şi-am stat toţi, cu capul în soare.
E care pe care, c-ar fi mai bine,
să ne potoliţi cu toţi, dar sigur,
ne arde de bine, şi de fapt
scârţâie tot, e rău, ne batem,
treaba se repetă, şi ce ne pasă,
facem urât, nervii ne lasă,
aşa, merge aşa..
stăm pe loc, bătaie de joc,
suntem cuminţi, nu bănuim,
că ne pândim, unu pe altul,
mâţa e în sac şi ăsta-i punctul slab.
mutre şi mutre, priviri duşmănoase,
minciuni şi minciuni, subţiri şi groase,
lasă-l să te lase, într-o zi de scârbă mare,
după asta e, care pe care.

Emeric Imre - Nevoia de Ambele Mâini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A țipat în somn cocoșul
Vrând găina să-și dezmierde,
Cade Împăratul Roșu,
Vine Împăratul Verde.
Valeleu ce surdă luptă,
Ce democrație șpană,
Omul vrea să-i fie ruptă
Totdeauna câte-o mână.

Refren:
Ca să cumpănim povestea,
Care este prea nebună,
Hai ca mâinile acestea
Să lucreze împreună.

După cum arată fapta,
După cum se-aude tanga,
Stânga a lovit pe dreapta
Dreapta azi distruge stânga.

N-are nici un rost reproșul,
Suntem condamnați a pierde,
După Împăratul Roșu
Vine Împăratul Verde.

Asta-i singura problemă,
Asta-i chestia gingașă,
Doar culori de pe extremă
Ne devin la toți cămașă.

N-are nimeni chef să ierte
Dar păstrați-vă reproșul,
După Împăratul Verde
Poate reveni cel Roșu.

Leo Butnaru - Poliția Poeții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Poezie și adevăr.
Goethe.
Crâncenă luptă în piața mare
în inimă de cetate!
Pe de o parte – poliția,
poeții pe de cealaltă parte,
între ei – mulțimea.
Bubuituri, lozinci, bâte, megafoane!
Gazele lacrimogene dispersează mulțimea,
versurile lacrimogene o readună,
aceasta scandând:
¡Patria o muerte!
Vrem
poezie și dreptate!