Strofa I (Alan):
Vin de-acolo de unde toți visează să aibă bani cu sacu’
De unde principiile dispar după două shoturi
De unde, când minima te lasă, te ia capu’
Că bătaia-i ruptă din rai, și vorba bună-i dată dracu’..
Din ce în ce mai mulți se poartă de parcă
Fericirea-i limitată de contu’ din bancă
Eu vreau să mă trezesc mere doar când am chef
Dacă tot trăim într-o țară populată doar de șefi!
Când m-adun cu-ai mei, orele devin clipe
Știi c-avem vechime după număru’ de sticle
Vezi gesture fine sau apucături de grotă
De la directori pan’ la repetenți cu stofă..
Vezi de toate pentru toți, c-așa-i p-aici
Lumea-ți sare-n spate atunci când vrei să te ridici
Știu cum e să n-ai destul, dar și să ai de toate
Eu mă simt bogat cât timp am familia aproape!.

Refren (Karie):
Nu vreau bogăție, nici sărăcie, vreau cât îmi trebuie
Dar de-o să am prea mult, îl ajut pe cel ce se chinuie
Nu vreau bogăție, nici sărăcie, vreau cât îmi trebuie
Când o să am prea puțin, o să fur să obțin, sau cine știe..

Strofa II (Stres):
Vreau să am cât am nevoie,
Nici mai mult, nici mai puțin
La fel ca pe arca lui Noe
Cât să supraviețuim
Vad in jur multi Domnu’ Goe
Visând American Dream
Femei, vile si masini..
Eu vreau un pahar de vin
Vin, fin, din colecția de la magazin
Adică bem fiindcă simț
Ne faci cinste? Mulțumim
N-avem timp să irosim
Pe mofturi și nazuri
Plus că știu mulți băieți care-ncă muncesc pe nasturi!
Unii cred că să faci bani e-o competiție
Și vor să te ardă, sau te toarnă la poliție
Se vând ca de Black Friday, ieftin ca centuristele
Ăștia se cred băieți, însă mai baleti sunt p***ele!
Frații mei o ard la modu’: nu ne pasă
De-obicei nu vor nimic, dar atunci când vremea-i proastă
Nu vor la Miami, să bea cocktail pe terasă
Vor doar să nu mai plouă, că se plictisesc în casă!.

Refren.

Strofa III (Alan):
Dacă nu ești ca restu’, rezultă că ești ciudat, nu diferit
Învață să faci slalom, dacă nu te-ai adaptat de mic..
Vezi mersu’ Inca de la prime pasi:
Diavolu’ se-mbraca de la Prada, Dumnezeu de la SH (Second Hand)!
Ipocriții ne-aglomerează în ultimu’ hal
Asta-i lumea reală, bazată pe digital
Unii au de toate, da’ vor și ce au alții
Împart totu’, dar se mănâncă între ei ca frații!
Ai grill ce gândești,
Că te costă ce vorbești
Iar dacă deranjezi, devine un lux să zâmbești
Băi, te rogi s-ai un Mercedes, da’ nu te
Gândești, că nu ești Preafericitu’ să te-asculte
Sărăcie-n condiții de lux..
Exclus să existe egalitate, când viața-i un concurs
Unii vor doar să fie sus, nu se gândesc un moment
Că singurătatea-ți bagă sufletu-n faliment!.

Refren X2