513 - Colțul Trecutului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trecutul te-apasă, tu devii o altă stare,
Amintirea nu te lasă, îți pasă, te doare,
Ai vrea să fie ștearsă și arsă, fără culoare,
Însă realitatea nu-i aleasă, specific nu are.
Ai fi vrut o altă șansă, dar totul dispare
Când te trezești acasă, și mai ești în căutare,
Foarte curioasă, unde e răspunsul la întrebare?
De ce nu erai norocoasă? De ce mai ai pe rană sare?
De ce viața era joasă? Ce va fi în continuare?
Dacă lui îi mai pasă și ce simt eu oare?
Când mă vedeai erai furioasă, poate erau clipe amare,
Dar când stăteam la aceeași masă, chiar vedeam o floare
Atât de dragă și frumoasă, erai fermecătoare
Și totodată ghimpoasă, fără apă, fără soare,
Arma ta a fost tăioasă, m-a străpuns din spinare
Lăsându-mi o rană dureroasă și un sentiment de remușcare!
Colțul trecutului își arată ascuțișul,
Răsunan-gând… vrea să-mi fure visul,
Din cauza lui știu că am mai pierdut,
Dar acum nu mă las bătut, mă ridic și lupt! [x2]
Eu fricos, tu fricoasă, fără îndrumare
Știam durerea rămasă, nu o poate lecui fiecare
Nu are clasă, nu are rasă, nu era trecătoare,
Voiam să fie falsă, cu tine eram în așteptare.
Eram ca-ntr-o sinapsă ținut de picioare
Ai apărut tu mai serioasă și mi-ai dat o alinare
Ai fost mai curajoasă, eu nu eram în stare
Căci nu putea să iasă mâhnirea scufundată-n jale
Acum durerea se revarsă și deja pare
Cum trece vremea ploioasă, suferința moare
Și ziua e mai luminoasă când văd cum apare.
Speranța ce-a fost întoarsă – avem aceeași cărare
Viața devine misterioasă, tu i-ai dat aripioare,
Poate fi primejdioasă, dar sunt gata de plecare,
Poate fi vâscoasă cu răcnet de fiare,
Știu că tu-mi ești aleasă, ești ultima mea suflare..
Colțul trecutului își arată ascuțișul,
Răsunan-gând… vrea să-mi fure visul,
Din cauza lui știu că am mai pierdut,
Dar acum nu mă las bătut, mă ridic și lupt! [x2]

coltul trecutului – Versuri.pro

513 - Colțul Trecutului