https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/eduard-zalle-cine-vorbeste https://versuri.pro/eduard-zalle-cine-vorbeste#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56658 →]]> Când cuvintele mele ți-au umplut gura,
Ferchezuite ca pentru o sărbătoare,
De sus, stele timide căzut-au de-a dura,
Dintr-o gaură adâncă, hidoasă și mare.
Te iubeam cu distincție și vulgaritate..
Cuvintele mele tăceau laolaltă cu tine,
De fapt, eu iubeam numai pietrele toate
Prefăcându-mă că mi-e bine, mai bine.
Am înțeles că Nichita e-un tainic cuvânt
Din care-au născut mai târziu necuvinte
Și din Raiul ăsta verde, proaspăt și sfânt
Am cules neprețuita dragoste – țin minte.
Din ziua în care cuvintele mi-au tăcut,
M-am pornit să adun pietre frumoase,
Strânge și tu ploaie, viforniță, cât de mult
Și lasă-le să-ți pătrundă în carne și oase.
Doar așa vei pricepe rostul venirii pe lume
Și de ce.. de ce pietrele nu mor niciodată.
De aceea, i-am dat fiecăreia câte-un nume,
Fă la fel și nu te lăsa de ignoranță purtată.
Te iubeam cu smerenie, uneori ștrengărește,
Și cuvintele mele ascultau pietrele dulci;
Uimit, mi-am zis: Ia te uită, cine vorbește?!
Și așteptam cu răbdare să pleci, să te culci.
Când cuvintele mele ți-au năpădit gura,
Ferchezuite ca pentru neobișnuitul festin,
De jos, pietrele toate mi-au înghițit ura..
Și-ncep să-l deslușesc pe Nichita. Amin!

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-cine-vorbeste/feed 0