Refren: Încerc mereu să evadez dintr-un coșmar
Din fumul de doi lei în care zi de zi apar
Unde piesa se rulează peste lacrimi de durere
În cartieru-minunat la cinci sute de nivele
Doamne, unde ești acum când totul e pierdut?
Când cel ce ne conduce e un om corupt
Lacrimi, umilință și speranță
Ma urmăresc printre lacrimi toată viața
Lumina lunii mă-nfioară ca pe cei din închisori
Destinul meu reprezintă o cameră din bari
Sunt trupe ce explică lacrimile din zori
Dar pentru voi cartierele sunt niște închisori
Toți îmi spun că sunt liber, simt cătușa ce mă strânge
Simt sufletul închis și inima ce-mi plânge

Refren:

Am rămas cu ai mei, ei cu mine mereu
Dar totul se reduce la suflețelu-tău
Dacă o duci bine, toți țin cu tine
Dacă nu ai bani, vezi că nu e bine
De ce, Doamne, totul parcă e pierdut, în lacrimi și durere?
Cam asta este viața la cinci sute de nivele
Joc un rol într-una știind că o să mor
În piesa Domnului ca un simplu actor
Am fost pe rând traficant, consumator
Băiețaș de stradă, un simplu jucător
Apoi traficant de vorbe în gama do major
Dar totul se reduce la lacrimi și durere
O viață-n umilință la cinci sute de nivele

Refren: