Sikeratscriptum - Chiar Și Azi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eretic.
Împinși cu fața-n glod pentru adevăruri scrise,
Încercând să scoată la iveală fețele plânse,
Dureri și lacrimi strânse de multă vreme-n sine,
Speranța moare ultima, așteaptă-te la bine!
Când nu te crede nimeni, învață să te crezi,
Când nu te crezi pe tine, învață-te să pierzi.
Ne sunt citite destinele în șoapte
Și dintre șase locuri ne aflăm pe locul șapte,
N-avem dreptate! Nici în lucruri evidente.
Suntem umbriți de legile defecte.
Lăsăm ochii întredeschiși în fața luminii și ne-ncruntăm,
În schimb, în întuneric riduri n-o să avem.
Dedic versuri, destinate ca lentile,
Să vedeți negreala care vă susține
Cu mâini fine, vă mângâie schelete,
Privim înainte cu fața la perete.
Cu cât mai independenți, cu atât mai marionete.

REFREN:
Chiar și azi pentru un vers, chemat să-mprăștie ceața,
Unii își dau aere, alții își dau viața.
Chiar și azi pentru un vers, chiar și azi pentru-o carte,
Se condamnă la nemurire, se condamnă la moarte.

Cântăm zilele, cântăm lumea în lacrimile unui plânset de vioară,
Poate nu simțim un zâmbet,
Poate simțim un scâncet de fecioară, or fi urechile noastre bolnave?
Sau ale voastre surde?! Or fi vocile noastre nebune?!
Sau ale voastre mute?!
Un gând nu-și găsește locul, se rupe în părți,
Un om ce știe plaiul se strânge din bucăți.
Într-un freamăt de zile, într-o speranță vie
Caut un viitor fără de utopie.
Ce se știe, deja e integrat, adormi în căldură,
Dar te trezești înghețat.
La lira omenirii sunt rupte
strunele iubirii, fericirii, nemuririi și asta doare.
Nici azi nu s-a găsit acel sudor să le repare!
Încerc să întind coarde, gata să iubesc,
Voi nu știți cum e să iubești, să fii iubit,
Gata să fiu fericit, voi nu știți să fiți fericiți.

Lovesc în gol, mă-ngrop în sol,
Renasc în sunet, sunt muritor dar tot adulmec.
Poeți ce ascund sensul să nu fie judecați,
Pereți ce strâng gândul până zboară din abzați.
Ziceți tot ce trebuie de spus
Căci lumea pleacă într-un apus, în plus
Nedumeriri ce zboară în infinitate,
Chiar și azi peste tot sârmele-s ghimpate,
Chiar și azi peste tot peisajele sunt mate,
Tratate prin indiferență.
Puțini ce-și mai dau refrenele cu competență!
Ecouri goale înfloresc în răsuflări de ghicitori,
Aarmonia e strivită dinafară deseori,
Adevarul ne propagă o spaimă fină
Iar fierul strălucește în propria-i rugină
Aburii dreptății se zbat s-ajungă-n nori
Ca mai apoi, să curgă peste noi șuvoi
Dar suntem limitați să vedem ce ni s-arată
Și nu putem schimba nimic sau totodată!

Chiar si azi – Versuri.pro

Sikeratscriptum - Chiar Și Azi