cheia – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Cheia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

El nu știa ce broască are cheia
Dar era domn, așa se prenumea
El deschidea și închidea de-aceea
A vrut s-o vâră și-n urechea mea.
El era tare dornic să deschidă
-E cheia viselor! l-am lămurit
Am mai păstrat sub ea ca-ntr-o firidă
Partea din mine care n-a murit.
El nu știa deloc virtutea cheii
Dar era domn, avea curteni destui
-Deschideți-l! strigau în jur lacheii
Aceasta-i cheia nebuniei lui!.
El m-a deschis și iată-mă: dovadă
A ce n-a vrut să audă și să vadă

Grigore Vieru - Cheia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pitisem cheia unui cântec,
A unui dor neterminat,
Pitisem cheia sub o pâine
Și fără grijă am plecat.
Căci toată lumea pâinea-avea,
Cine să caute sub ea?!
Dar reîntors acasă
Palid, cu tâmpla ninsă,
Găsii doar cheia mea sub tei.
Ca lacrima măicuței,
Albă și neatinsă,
Ea strălucea la locul ei.
Oștiri de țurțuri împânziră
Înmuguritul meu de ram,
Și-n gheața lor săgetătoare
Eu mort atunci zăritu-m-am.
Căci reîntors acasă
Palid, cu tâmpla ninsă,
Găsii doar cheia mea sub tei.
Ca lacrima măicuței,
Albă, neatinsă,
Ea strălucea la locul ei.
Strigai, nici nu știu ce anume,
Strigai să văd de mai sunt viu.
Dar mi-a răspuns din depărtare
Ecoul pâinilor pustiu.
Și m-am culcat și-am adormit
Și cântecul nu l-am gătit.
Căci reîntors acasă
Palid, cu tâmpla ninsă,
Găsii doar cheia mea sub tei.
Ca lacrima măicuței,
Albă și neatinsă,
Ea strălucea la locul ei.

Guru Josh Project - Infinitate (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Uite-mi cheia,
filozofia
unui ciudat ca mine.
Îi trebuie doar infinitate.

Relaxează-te,
nu te grăbi,
nu te grăbi,
Ai încredere în mine
și vei găsi
infinitate, infinitate.

Nu te grăbi,
ai încredere în mine
și vei găsi
infinitate, infinitate.

Timpul trece
atât de natural
și tu primești
infinitate.

Paul Sava - Cheia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

CHEIA.
Opt este ora la care liniștea învăluitoare
a sfântului lăcaș ctitorit peste vreme de
doi haiduci cu frica lui Dumnezeu se
destramă încet.
E ora la care îngerii se scaldă în lumina
șampaniei.
Unul din cei șase viețuitori de azi ai
mănăstirii Cheia toacă de vecernie.
Ciocănelele sfințite de îndemânarea
luminată de har a purtătorului de rasă
și comănac, scornesc din scândura lungă
cu nod motiv măiestrit ca țesăturile
de pe ii.
Toaca începe cu lovituri seci și ascuțite
precum cele date în floarea unui cui. Un
cui, și încă un cui, și încă unul și altul
și altul, cu, între ele un timp egal cât
le-ai potrivi din pumnul stâng în
scândură, drept, și toc! în floare,
înfipte dintr-o dată, cu îndemânare de
dulgher. Apoi, mărunțel și des, în dealuri
și văi de mai tare și mai încet.
Curgerea uniformă a boabelor sonore
egale și catifelate, e-mpunsă ici și
colo de lovituri mai tari, ritmic
scandate ca niște iambice strigături de
cuc. Ritmul crește din nou, uniform într-o
savantă împerechere armonică, nuanțând
valorile până la fortissimo, pentru a se
pierde apoi în depărtările fără viață
ale unui pianissimo imperceptibil, punctat
în final de rarele lovituri ascuțite și
seci cu care începuse.
Liniștea, atât de trecătoare și
alunecoasă, e prinsă în loc cu împunsături
de sunet, ca acelea de ac din urzeala unei
scoarțe românești.
Timpul încremenește, sufletul se
înalță, trupul se smerește.
Din copilărie ajunge până la mine,
păcătosul, amintirea obiceiului de a
împreuna trei degete și de a le purta la
frunte, în numele Tatălui, și al Fiului și al
Sfântului Duh, amin.
22 august 1980
Paul Sava- LACRIMI USCATE

Natalia Gordienko - Cheia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Uită-te la ea, mă vezi pe mine, pe noi, nu-i așa?
Sau dacă nu, înseamnă c-ai mințit.
Nu m-ai iubit deloc, nu m-ai iubit.
Uită-te în ochii ei și vezi vina,
Dar nu e vina ei, nici a copilului din burta ei,
E vina ta, tu n-ai știut ce vrei.
Te-ai jucat cu focul,
Nu te joci cu vieți dacă nu știi jocul.
Ce vrei? Vrei o viață frumoasă?
Cauți iubire sau covor pe ce să faci casă?
Și cu cine, cu cine te va vrea?
Cu cine vrei, dar sigur n-o mai faci cu mine.
Ce vrei? Să nu te prind la ușa mea?
Am închis-o bine și cheia nu mai e a ta.
Am ascuns-o bine, am învățat pe tine,
E cheia mea și n-o mai dau la nimeni.
Viața te va duce acolo unde privești,
Și dacă ai privit în stânga, ești cine ești,
Doar un fals cu bombon în buzunar,
Am gustat din dulceața ta și are gust amar.
Să mă ocolești că orașul e mic,
Nu vreau să dau ochii cu tine, nici n-am să plâng,
Aveam totul împreună, dar nici acum nu-mi explic
Cum din bărbatul vieții mele ai ajuns un nimic.
Te-ai jucat cu focul,
Nu te joci cu vieți dacă nu știi jocul.
Ce vrei? Vrei o viață frumoasă?
Cauți iubire sau covor pe ce să faci casă?
Și cu cine, cu cine te va vrea?
Cu cine vrei, dar sigur n-o mai faci cu mine.
Ce vrei? Să nu te prind la ușa mea?
Am închis-o bine și cheia nu mai e a ta.
Am ascuns-o bine, am învățat pe tine,
E cheia mea și n-o mai dau la nimeni.