https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/adrian-paunescu-cersesc-suferinta https://versuri.pro/adrian-paunescu-cersesc-suferinta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=5190 →]]> Acum, mă-ntreb ce se va întâmpla,
Cu viața mea, cu scrisul meu, cu toate,
Când mă voi liniști și am s-adorm,
Măcar o noapte, cu seninătate.
Cum voi putea trăi părăginit,
Când înfloresc, în plină tragedie,
Și vor pleca departe câinii răi
Ce sângele și nervii îmi sfâșie?
Viteza de reacție ce-o am,
Nu va putea, în toate, să-mi rămână,
Dar mă-nspăimânt că voi înnebuni
Și o să mă distrug, la prima frână.
Regimul meu de viață e, acum,
Fără să vreau, înalta tensiune
Și libertatea că mai pot trăi
Plăcerea de-a simți și de a spune.
Cândva, așa îl descriam pe Iov,
Înnobilat de cer, prin suferință,
Dar și mai suferind când Dumnezeu
Îi părăsea, și rană, și ființă.
Am tot dorit uitarea, ca pe-un leac,
Dar înțeleg necazul ce m-ar paște
Dac-aș putea să fiu indiferent,
Să nu pot învia în zi de Paște.
Și-l rog pe Dumnezeu să nu mă dea
Pustiului uscat, de nicăierea,
Să-mi lase privilegiul unei răni,
Să-mi pot păstra iubirea și durerea.
Iubirea mea, pe viață, a plecat
În munții ei, în țara de departe,
Iubirea mea, pe moarte, n-a venit,
Iubesc egal, pe viață și pe moarte.
Și nici o vindecare nu mai vreau,
Chiar dacă umilința e prea multă,
Indiferența nu e stilul meu,
Uitarea o tratez ca pe-o insultă.

]]> https://versuri.pro/adrian-paunescu-cersesc-suferinta/feed 0