https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/charles-baudelaire-celei-prea-vesele https://versuri.pro/charles-baudelaire-celei-prea-vesele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72477 →]]> Ți-s capul, aerul sprințar,
Niște mirifice peisagii,
Iar râsu-ți bântuie obrajii
Ca adierea cerul clar.
Chiar și tristețea ce te-abate
O schimbă iute în senin,
Zbucnind din umerii tăi plini
Și braț, robusta-ți sănătate.
Răsunătoarele culori
Ce ți le semeni peste rochii
Poeților le-mbată ochii
Și li se par balet de flori.
Aceste rochii-s pe măsură
Cu gândurile-ți ștrengărești:
Nebună ce mă-nnebunești
Eu te iubesc cu multă ură.
Într-o grădină stând cândva
Cu-a mea funestă atonie
Mi s-a părut o ironie
Că soarele mă încălzea.
Și primăvara, iarba crudă
Ce-aveau ceva înjositor
Și-atunci asupra unei flori
Mi-am revărsat întreaga ciudă.
La fel, în ceasul pătimaș
Când voluptatea-n noapte vine,
Aș vrea să mă târăsc spre tine
Fără de zgomot, ca un laș.
Să-ți chinui carnea râzătoare,
Să-ți bântui sânii cu torturi,
Apoi, asemeni unei guri,
Să-ți fac în coastă-o rană mare.
Și, prins de-o desfătare rea,
În gura asta sângerie,
Ce mult mai tare mă îmbie.
Să-mi vărs veninul, sora mea.

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-celei-prea-vesele/feed 0