Rămăsesem șocat
De ceea ce zărisem,
Un suflet rece fără păcate,
cadaveric pe jos.
Aud o sirenă în depărtare,
Cum se apropia de noi
Dar mai are rost oare,
Să-i dea viața înapoi?

De prisos m-am pus
În genunchi, rostind o rugăciune,
Poate, poate îi va ajuta în viața
De apoi.
Și mă gândesc la criminalul,
Care a făcut așa ceva,
Nici prin gând nu mi-ar fi
șerpuit, o asemenea oroare.

Care a luat un suflet cald
Dintre noi, și l-a făcut
Să plece zadarnic, în altă omenie,
Fără vreun pic de ajutor.
Un om cumsecade, cu o viață
Ca a noastră, a pierdut șansa
Lumii noastre, de-a o mai putea
Vedea și-n ziua de mâine.

Sper să se facă dreptate,
Cum Dumnezeu a făcut
cu Adam și Eva, omorâtorul
să fie prins, fără vreun pic
de compatimire.
Și să fie judecat,
pentru faptele sale
și-n viața de apoi,
ce va urma.