Strofa 1
Aveam un vis și iubeam o fată,
Nu-mi plăceau alte femei, voiam să fiu tată,
Da’ m-am trezit de-odată, panicat de parcă
M-a prins furtuna pe ocean singur într-o barcă.
Pe lumea cealaltă, sunt curios dacă,
O să fiu la fel de prost când inima n-o să mai bată.
Anturaje, gardă, cazinouri, iarbă,
Eu m-am născut golan, n-o să ma schimb niciodată,
Tare ca o piatră, dar când mi-a zis că pleacă,
M-am rupt de la jumate, încă aștept să-mi treacă.
Parcă mi-e dor de-o ceartă și de-o-mpăcare lungă,
Ce păcat că la final unul din doi trebuie să plângă..
Începe să mă strângă, orașul meu și vreau să plec
Le zic că nu vreau să te văd, când de-abia aștept
Să te-ating și nu-nțeleg cum de inima mea lasă
Un vagabond atât de mare, atât de tare să iubească..

Refren [X2]
Ce vrei tu de la mine?
Spune-mi tu!
Oare acum ți-e mai bine?
Spune-mi tu!

Strofa a2-a
Probleme vin și probleme pleacă,
Dar relația noastră, e parcă, o carte de matematică.
Fără școală, fără bani, fără acte,
Am o inimă ce bate, o dată cât pentru șapte.
Da’ ea nu simte, nu crede
Nimic din ce-i spun, de parcă n-ar știi ce pierde,
De parcă n-ar știi că sunt unul la o mie
Și-aș vrea s-o revăd plângând, dar de bucurie.
Tot binele din lume, din partea mea
Sperând că va veni și ziua când mă va ierta.
Îmi tot zicea că semăn cu tata, că sunt o lichea
Și că dacă aș putea,
Aș dormi toată ziua, noaptea scriu,
Vorbesc cu luna, îi spun că nu știu
Cum de-am lăsat-o să plece și cum
De încă mai pot să mai merg singur pe drum?

Refren [X3]
Ce vrei tu de la mine?
Spune-mi tu!
Oare acum ți-e mai bine?
Spune-mi tu!
Spune-mi tu!…