Ce e iubirea?
Un elixir al tinereții.
O îngemănare a două suflete,
un drum al vieții.

Eu cred că lumea
ar fi dusă la pieire
și oamenii ar muri
fără de iubire.

Refren: Ce e iubirea? E durere? E plăcere sau chin?
Nu voi știi niciodată…
Când zâmbesc, când suspin…
Ce e iubirea? E durere? E plăcere sau chin?
Nu voi știi niciodată…
E ca un trandafir cu spini…

Cine te răsfață ca mine?
Cine te alintă mai bine?
Câți bani pe lume să fac?
Cum să te mai împac?
Învață-mă tu să iubesc,
Învață-mă să nu greșesc,
Învață-mă să vorbesc…
Vreau doar să te mulțumesc!

Fă-mă tu să nu mint,
Fă-mă să spun ce simt,
Fă-mă să nu mă prind,
Fă-mă tu bun în timp.
Cine mai simte la fel, iubirea nu-i blândă cu el…
Iubirea nu-i făcută să dureze,
Oricât ne-am dori…
Nu, nu, nu vreau să-nceapă să nu-ți mai pese…
Când se va sfârși…

Refren x2

Obișnuiam cândva să mă alint,
Nu-mi vine să cred cât te-ai schimbat,
Acum nici în brațe nu mă mai ții…
Când ne băgam seara în pat…
Poate că te-alintam, poate că te iubeam,
Poate că m-am schimbat, poate m-am săturat,
Poate că-mi ceri prea mult,
Poate nu vreau s-aud…
Poate că-mi e de-ajuns, poate ce-a fost s-a dus,
Nu te mai recunosc, iubire nu știu când a fost,
Poate nu ne iubim, poate doar ne chinuim,
Cine nu simte la fel, iubirea nu-i blândă cu el…

Refren x2

Și totuși… ce e iubirea?

Iubirea-i perlă rară
În ceruri zămislită;
Ea este foc şi pară
Când eşti îndrăgostită!

Iubirea-i miere dulce
Când o trăieşti din plin,
Când vine să se culce
Şi-i simţi parfumul fin!

Iubirea-i ca o lună,
Frumoasă şi senină.
E-un cânt de noapte bună,
Ce inima-ţi alină!

Iubirea-i ca un soare,
Ea e ceva divin.
Însă atunci când moare
Îi sorbi al ei venin!

Iubirea-i ca o floare,
Ea e ceva sublim.
Însă atunci când doare
De ea nu vrem să ştim!

Faust:
Ce e iubirea?
Ce e iubirea de semeni, când lumea se bate de secole pentru putere în toată omenirea?
Ce e iubirea?
Culmea că cerem iubire, dar lăsăm durere și semne pe oameni,
Apoi ne întoarcem privirea, ne privim din nou dup-un timp și ne pierdem cu firea.
Zi-mi, ce e iubirea?
Darul de care am nevoie ca om, probabil familie, o casă, un pom
Sau grija față de ce lăsăm pe urmă.
Ce e iubirea?
Cum se arată real, în ce formă? O simt când mă bucur și-atunci când mă dor
Sufletul și toate pe interior, n-o pot trăi cu jumate de normă.
Ce e când unii ar zice că-i singurul țel?
În timp ce alții descarcă oțel,
Îi trimit pe alții la cer, zi-mi, ce e iubirea?
O mamă ce practic ar face orice,
Că simte nevoia și fără să ceri,
Când dau înapoi chiar și fără să-ncerc.. simt ce e iubirea.
Iubirea e poate o naștere, poate cunoaștere a faptului
Că suntem urmași și urmașele dragostei dintre doi oameni,
Ce-au creat ce suntem în lume prin toate orașele
Prin uriașe eforturi, încă mă-ntrebi la modu’.
Ce e iubirea?
Poate că nimic, sau poate că totul dar..

Fanescu:.
Spune-mi, ce-i iubirea?
Printre arme care trag
Gloanțele n-au unde să se-ntoarcă
Spune-mi, ce-i iubirea?
Ape, aer și păduri,
Spune-mi ce-i durerea, ce e mila?
Spune-mi, ce-i iubirea?
Poate-om fi mai buni,
Capu sus prin toată nebunia,
Spune-mi, ce-i iubirea?
Poate o mână caldă, poate doar privirea.

Bocaseca:.
Mintea-nfiptă, lipită, respiră, evită, dușmanii,
Am o iubire ciudată,
Simt ca un atac de panică, NU
Ca o mie de ace-ntr-o aripă, TU
Ce ești când nu mai suport să m-agit?
Unde ești când vreau să decid?
Înzecit, însutit, înmiit peste tine,
Nu știu ce-ai, n-am simțit, intervin și.
Iubirea mea am sânge pe cot,
Familia regală în lot tati,
Iubirea mea-s rece, din Nord, că-mi pasă
Altfel să fiu nu suport
Articulează bine acordul, dulce vibrează
C-am simțit tot suportul și-n viață ofer ce urmează
Să-nghită cu noduri, să simtă acea față.

Ce-i iubirea? spune-mi ce-i iubirea?
Când te-ntreci cu firea
Spune-mi ce-i iubirea când privești sclipirea
Și nu știi ce-i aia și nu oferi iubirea?
Răsar cu luna, apun cu soare, spune-mi, ce-i iubirea?
E toate-n jur la tot ce ai, gândirea – singurul antidot.